Main Content:

Pagini: 1 ... 4 5 [6] 7 8

Revolutionari romani pe post de cobai ai serviciilor de informatii.

  • Nr. 1
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1784
  • Vezi Profilul

   Domnule Mercurie, citesc relatarile cazurilor dvs. dar nu sunteti prea precis, va este frica? Nu prea cred ,altfel nu ati fi spus nimic, deci intrebare: putei da date despre cazuri? Ceva de genul: in ziua de zz.ll.aaaa, la ora hh:mm daca se stie si acest amanunt. Nu ca as vre sa va atac dar despre unele cazuri mai stim si noi, despre unele nu, sau in unele locuri au mai fost si dintre noi si nu stim sa se fi intamplat asa ceva, plus ca se mai nasc intrebari pe care nu le putem pune din cauza lipsei datelor concrete. Va multumesc
Memorat
  • Nr. 1
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1784
  • Vezi Profilul

   Despre al 5 caz (episod) va spun sincer ca sunt nerabdator sa-l aflu, sper sa fie cel pe care il astept...
Memorat

Multumesc domnule,inseamna ca despre acest caz ar trebui sa stie domnul Strugariu care a fost si tot la CC.
Memorat
  • mercurie
  • Vizitator

 Stimati domni, nu am date precise sa va dau , caci nu le am. In privinta uciderii lui Manita, tot ce va pot oferi este un interval de timp, respectiv ora 1 si 4 dimineata. Despre Manita nu avea cum sa se stie ceea ce v-am scris, pt ca nu s-a dorit. Nu a existat intentia sa se afle. Doar ca a murit in fostul Comitet Central si atat. Nici procurorii nu stiu ceea ce v-am oferit eu.
Memorat
  • Nr. 1
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1784
  • Vezi Profilul

   Domnule Mercurie, puteti sa-mi spuneti daca ati scris o carte cu aceste fapte din timpul evenimentelor din decembrie?
Memorat
  • mercurie
  • Vizitator

Nu am scris nici o carte. Si eu am fost obligat sa ma dau la fund pentru a supravieti. Tot ce-am putut face a fost sa monitorizez fenomenul criminal post-revolutionar. Nici nu va trece prin cap cati revolutionari au fost hartuiti si cati omorati. Imaginati-va cum brusc o masa de vreo 2-3 mii de revolutionari, ma refer aici la cei care au meritat sa fie bagati in seama, incep sa aiba necazuri , in masa si la modul cel mai subtil cu putinta: nu locuri de munca, boli cu o patologie prea rapida, stari conflictuale,destramari de familie, actiuni penale, etc. Peste ani , cand dosarele SRI-lui vor fi scoase la iveala, istoria post-decembrista se va schimba radical.
Memorat

Ca la noi la nimeni domnule Mercurie,asta nu este viata pentru care noi am iesit in strada iar unii dintre noi si-au varsat singele.
Memorat
  • Nr. 1
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1784
  • Vezi Profilul

   Sa inteleg ca acum acest pericol a trecut, sau v-ati saturat si riscati? Asta ca sa nu ma gandesc la mai mult, sau mai grav.
Memorat
  • Nr. 1
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1784
  • Vezi Profilul

   Domnule Mercurie, daca dati clik pe nikul meu puteti afla cine sunt, daca fac acest lucru pe nikul dvs. dau de un nik anonim, mi-ar face mare placere sa stiu si eu cu cine vorbesc, daca nu vreti a face public aceste date, puteti trimite pe privat raspunsul, ar fi un inceput. Va multumesc.
Memorat
  • mercurie
  • Vizitator

CAZUL 5. Se numea S. B. Nu, nu el este “eroul” nostru. In anii 70, nu la mult timp dupa Revolutia din Cehoslovacia, S.B. este solicitat sa intervina pentru fostul contabil sef (Harchias) al intregului litoral romanesc: statiuni, hoteluri, restaurante, etc. Acesta fuse-se arestat si risca o condamnare serioasa, capitala, pentru furt din avutul obstesc. Omul nu furase, dar o facuse-ra subalternii. S.B. era obisnuit sa se zbata pentru alti si chiar o facea cu palcere. Nu era cine stie. Doar un simplu sef de personal la un ICRAL din Bucuresti. Intervine pe unde poate, dar degeaba. Nimeni nu voia sa se bage. Omul nostru risca condamnare grea. Acesta avea nevasta si doi copii mici. Deja ramase-se-ra fara casa, stateau pe te miri unde si mancau te miri ce. Nedreptatea promitea sa se perpetueze catre un final tragic. Chiar atunci cineva ajunge sa-i sopteasca lui S.B. ca Elena Ceausescu ar fi genul receptiv la asemenea nedreptati. Zis si facut, se hotaraste s-o astepte la iesirea de la ICECHIM - inca locul de munca al acesteia la aceea data. “Inteceptarea” are loc. Inutil, Elena Ceausescu intre timp devenise opaca la problemele oamenilor. Nu si cei din garda semi-prezidentiala, care se simt ofensati , daca nu amenintati de “tupeul” lui S.B.  A fost momentul in care S.B. avea sa-si insemneze soarta sa si pe a familiei sale – sotie, o fiica si un fiu. Nu avea cum sa stie ca urma sa devina obiect de urmarire al Securitatii pe intreaga sa viata. Dar ceea ce stia si mai putin era faptul ca nici copii sai nu aveau sa mai aiba parte de liniste. In mod curios, cel mai afectat avea sa devina fiul, care era si mezinul familiei. In acea perioada daca era la gradinita. Daca S.B. urma sa se zbata toata viata cu fel de fel de sicane, mai mult sau mai putin tragice; fiul, in schimb, urma sa plateasca oalelel sparte ale tatalui sau sa plateasca gandirea obscura, medievala a celor din Securitate.
Relatez toate acestea, avand sansa sa-l cunosc pe fiu – luptator in Revolutie si inca prins in chingile noilor servicii de informatii.
Ai lui, fiind obisnuiti cu sicanele Securitatii , reuseau destul de bine sa ascunda fenomenul in fata copiilor. Chiar si evenimentele care-i afectau mai profund, gen hartuiri la scoala din partea cadrelor didactice(mi-a spus cum i-au confiscat cravata de pionier, prin clasa a doua, a treia pentru a-i creea un discomfort psihologic in raport cu colegii sai) reuseau sa le transforme, cat se putea) in momente “de viata” amuzante si inevitabile. Pe de alta parte, atat tatal , cat si fiul, erau destul de slobozi la gura. De cele mai multe ori , imi spunea I.S. , actiunile Securitatii se metamorfozau in stari conflictuale irationale si perpetue cu cei din jur, cunostiinte sau necunoscuti.
Mi-a mai spus ca a inceput sa perceapa fenomenul supravegherii, mai pregnant, prin liceu, cand a realizat ca in fiecare zi era urmarit de o Dacie 1300 neagra. Facea liceu la Sipru Haret, in Bucuresti. Apoi , usor, usor a inceput sa resimta din ce in ce mai mult interventia brutala a Securitatii in viata sa personala, prin relatiile cu amicii, colegii, pe strada, in relatiile cu rudele, etc. ...daca nu zilnic ,atunci saptamanal, dar ceva tot e intampla.
Ca soldat in termen, situatia a devenit si mai sugestiva, printr-o suma de evenimente specifice, cum ar fi presiunea facuta de contrainformatorul unitatii de a deveni informator, dincolo de limitele admisibile sau constatarea ca pana si la iesirea din unitate era filat. Situatia a degenerat cam dupa un an de stagiu militar, cand satul de coruptia din unitate, a inceput sa le vorbeasca, in gura mare,  proaspetilor recruti (peste 50)de necesitatea de a-si pastra demnitatea si de a nu mai accepta sa dea mita ofiterilor si subofiterilor, fie si sub presiune. De fapt fenomenul era alimentat prin constrangere. Aceasta a avut loc pe platoul unitatii militare, care era si ganizoana de judet si scoala militara, in auzul si vazul altor categorii de militari. Asa ceva nu avea cum sa treaca neobservat. S-a incercat un “flagrant”, prin care se urmarea descotorosirea de “elemental perturbator” care le punea in pericol profitul, pentru a fi trimis la Canal sau in batalionul disciplinar. La fel s-a intamplat si in “relatia” cu contrainformatorul unitatii. Aceasta a degenerat atat de mult, incat a riscat sa-si piarda viata, sa fie aruncat de la etaj, la propriu.
Scapat din armata, prin 1988, nu are mult de asteptat pana la  Revolutie. Participa in ziua de 21 , la Universitate, la intreaga manifestare, pana la arestarea celor incercuiti. Scapa, pentru a o lua de la capat a doua zi. Intra printre primii in Comitetul Central si participa la toate evenimentele de acolo,si din imprejurimi. El este colegul de armata al lui “Manita”,  cel din cazul prezentat anterior. 
Pune mana pe arma si se straduieste sa reduca pierderile suferite in randul manifestantilor si nu numai, datorate tragatorilor de elita, raspanditi de jur imprejurul Comitetului Central. In acelasi timp reuseste sa faca fata si altui gen de lupta, cea din interior, unde agenti ai Securitatii, metamorfozati in revolutionari, secerau pe capete revoltionarii autentici. Reuseste sa reziste pana la capat -  pana la predarea armelor si evacuarea cladirii. A fost momentul final al unui act si inceputul altuia mai dur. Noile servicii de informatii , alcatuite din membrii fostei Securitati, inclusiv din cei ce-au tras in romani ca in rate la vanatoare, incepeau prigoana revolutionarilor. El nu avea cum sa scape, caci era fiul lui S.B. , iar prin nenumaratele “fapte” savarsite, nu putea fi lasat liber, nesupravegheat, neurmarit, neostracizat.
Ceea ce mi-a mai martusrisit, cu sinceritate, a fost faptul ca a incercat si in alte feluri sa scape de prigoana. A incercat sa intre in Armata, in Politie si chiar in S.R.I. Nu era un gest neaparat plin de opportunism.Chiar credea ca ar putea da satisfactie intr-o institutie ce tinea de siguranta nationala. Nici asa n-a fost chip. Nu l-au accepta. Sugestia a fost una de genul : “origine nesanatoasa”. Fac o paranteaza: I.S. este inginer, fiu de muncitori si nepot de tarani din Teleorman.
Ceea ce voi, oameni buni, nu pricepeti este motivul prigoanei, marginalizarii si ostracizarii revolutionarilor.  Ca si categorie sociala, creata prin curaj si demnitate, erati un pericol pentru destinul esalonului 2 al Partidului Comunist. Lupta nu era pentru sustinerea doctrinei sau pentru a-si scapa pieile, ci pentru mentinerea puterii in “familie”. Nenorocitii stiau ca o data pierduta puterea, ei si copii lor nu se mai puteau gandi la viitorul luminos  de azi si de maine.
Teza de doctorat al istoricului Neagu Djuvara evidentiaza mecanismul social, prin care puterea intr-un stat este mentinuta si de ce este pierduta. Puterea in toate statele cunoscute, indiferent de structura politica – democratica sau nu, este instrumentata de o suma de familii. Fie ca are loc o schimbare de doctrina, radicala sau nu, tot la aceasta formula se ajunge:  statul ajunge sa fie guvernat de catre o mana de familii. Nenorocitii o stiau si nu puteau accepta ca “niste golani” sa le strice viitorul luminos, cel de potentati politici si financiar. Nu puteau accepta ca noul stat sa fie condus de oameni care plecau cu dreptul in noua democratie, legitimati prin curaj si demnnitate. Ii voiau pe ai lor, crescuti in puf, lasitate, oportunism, pofta de averi si putere. Isteria a fost atat de mare, mai ales ca au vazut si indurat ingroziti cum tinerii “docili” de pana atunci puneau mana , cu orice risc, la schimbarea puterii, in timp ce ai lor stateau ascunsi dupa perdele;.... ca nu s-au putut abtine sa nu foloseasca noua putere, oferita cu generozitate de Iliescu, in zdrobirea Miscarii Revolutionare. Au facut-o zdrobind destine intregi, ca in anii 50 ai secolului trecut. Ceva mai subtil ca atunci, dar .... Am devenit pe rand: golani, legionari si apoi ............Au folosit, inca o data, serviciile de informatii.
Revenind la perioada imediat urmatoare Revolutiei, I.S. imi spunea ca incepuse sa perceapa din ce in ce mai pregnant  filajul, 24 din 24 de ore, faptul ca nu se mai sinchiseau . O faceau aproape la vedere, caci nu mai aveau de ce sa se fereasca.  Sicanele asijdea. Se straduiau sa-l umileasca, sa-l zdrobeasca. Ii reprosau constant ca a pus mana pe arma sa-i apere pe  oameni. Si pentru ca i-a aparat, principala distractie era sa-i puna in cap cat de multi oamenii puteau, pe ude trecea: loc de munca, facultate, pe strada, la un ghiseu, etc. Imi spunea ca cel mai urat lucru era oportunismul oamenilor, care sugerandu-li-se ca si cel mai mic gest agresiv urma sa fie rasplatit, actionau aproape spontan... Cea mai mare dezamagire a fost comportamentul rudelor.
Sar peste anii de cand este haituit, in care maleficul a atins cote paroxistice, devenind , in cele din urma, un simplu cobai al serviciilor de informatii. A avut parte de fel de fel de experimente, chiar si de domeniul paranormalului. A avut timp sa vada si colaborari internationale pe pielea sa. Cu omologi din vest , din orientul indepartat, apropiat, de peste tot , din tari avand tot felul de regimuri politice.
Atunci cand ajungi rob al acestor institutii, descoperi ca nu mai te poti plange nimanui, caci nimeni nu te mai ia in seama. Daca nu ai apucat sa te cunoasca lumea, sa devi o persoana publica si credibila, nu ai nici o sansa sa scapi. Pe unde te duci sa te plangi, esti luat de nebun. Mi-a mai spus ca in aceasta situatie se afla mai multi revolutionary s ii-a mai mazut zabatndu-se, batand pe la diferite usi, fara sa fie bagati in seama. Imaginati-va o viata in care nu ai dreptul la munca, la relatii normale cu oamenii, n-ai voie sa-ti faci familie, nu te poti plimba normal pe strada, etc. Ai dreptul sa fi un animal care incaseaza non stop.
A incercat sa scape in afara tarii. Mai intai in Balcani, pentru ca nu avea viza sa treaca in vest. A reusit sa puna mana pe ceva bani si sa treaca granita cu un rucsac in spate. A strabatut vreo 4 tari, ca sa constate ca pana si in afara era filat, numai ca de de data aceasta in colaborare cu cei de prin tarile carora trecea. Se pare ca Statul Roman are acorduri bilaterale cu toti. S-a intors in tara, obosit si umilit. S-a hotarat sa incerce in vest – un loc consacrat pentru drepturile omului. A reusit cu o viza turistica sa se duca in Germania. Si aici a avut surpriza sa constate ca relatiile bilaterale, pe linie de “siguranta”, erau mai importante decat drepturile sale. La fel a patit si in Olanda, Ungaria si Anglia. De fiecare data era alungat, la propiu, pentru a fi fortat sa se intoarca in tara. Povestea cu drepturile omului si azilul politic , in aceste cazuri, nu mai functioneaza de cand cu incetarea “Razboiului rece”. 
Referitor la modul in care a ajuns in vest, situatia nu a fost chiar asa de simpla. Nici daca ar fi vrut, I.S. nu ar fi putut trece granita, caci nu avea un ban. Banii abia de-i ajungeau sa supravietuiasca de pe o zi pe alta. Mai mult, era povara pentru parintii sai, deveniti intre timp pensionari. Trebuie sa stiti ca toti cobaii sunt tinuti intr-un echilibru financiar precar: la limita de subzistenta, atat cat sa nu se poata deplasa prea mult , sa nu fuga, sa nu-i impinga la cheltuieli de filaj exagerate, etc. Alta economie, alta distractie.
(Mai fac aici o paranteza, chiar daca multora nu le va conveni. Cuteanu si alti revolutionari autentici, care au descoperit  aceasta noua categorie de revolutionari, a inteles necesitatea de sustinere materiala, de unde si defaimarea la care in prezent este supus, constant. Pentru a-si atinge scopul , a facut compromisul cunoscut, acela de a intra intr-un partid, de a se imbratisa cu nomenclatura PSD-ista, de a-si asuma acest risc – sa fie cel care isi asuma crearea legii 341 si aplicarea ei, asa perfectibila si contestata cum este. Nu i se iarta ca a dat un plus de sanse, nu numai de supravietuire, dar si de potentiala libertate acestor colegi. A avut demnitatea de a se pune rau cu un serviciu de informatii. VOI PE CAND ?! Nu a mai putut sa-i ajute, in schimb, in tot circul preschimbarii, cand foarte usor li s-a interzis multora sa-si preschimbe certificatul.)
A descoperit intr-o zi ca este filat nu numai de romani, ci si de germani. N-a trecut mult si i s-a sugerat sa aplice, ca Design Engineer, la o anumita firma din Bucuresti, care trimitea oameni la munca in Germania, cu viza turistica, deci numai pe trei luni. Zis si facut, in numai o saptamana ajunge in Germania, unde constata cu stupoare ca nu era decat obiectul unui schimb bilateral de numai trei luni. Inca o data, povestile cu azilul politic, organizatii ale dreptului omului, libertatea presei, etc......sunt povesti.
Acelasi lucru s-a intamplat cu “experienta” Olanda si cu cea  engleza – trei tari care in trecut erau bastion al drepturilor omului si ale civilizatiei europene. Diferenta dintre cele trei state vestice, imi spunea, a fost data de modul in care, omologii celor de acasa, au ales sa se comporte cu el. Pentru cei aflati in aceeasi situatie, recomand sa o apuce catre Olanda si Germania, chiar daca nu vor fi lasati sa stea prea mult pe acolo, caci si acolo locurile de munca pentru revolutionarii romani sunt la fel de greu “accesibile” ca si in Romania. Dar , pana la coada, este vorba de a indura mai putina durere. Aceeasi mana nevazuta,........, acelasi stigmat.
Tatal sau a fost fortat sa priveasca cum fiul preia stafeta ostracizarii. A murit in 2007 pe un pat de spital din Spitalul Municipal, fiind supravegheat de catre agenti ai noilor servicii de informatii, internati si ei ca pacienti. Stiau ca-i pe moarte , dar nici aici nu voiau sa-l lase. Motivul decesului: cancer pulmonar. Nu scrie nimic in fisele medicale ca , pe langa cancerul pulmonar, mai avea un cancer, localizat in zona cu care fu-se-se invitat sa ia loc, in incinta Ministerului de Interne , in ultima incercare de a convinge un general sa-i elbereze fiul. Mi-a mai relatat un episod, legat de modul in care tatal sau era tratat de catre corpul medical. Pur si simplu cat a mai fost constient, surorile medicale i-au hartuit tatal, straduindu-se parca sa-l trimita mai repede pe lumea cealalta.
Nici sora sa nu a avut o soarta mai buna, subminandu-i-se constant dreptul si sansa de a-si face o familie. Imgainati-va o tanara femeie, in jurul careia graviteaza constant numai informatori, ca substitut masculin - aceeasi mana “nevazuta” avand grija sa monitorizeze cu grija nesansa la casatorie.
Despre I.S. se poate spune ca, in prezent, inca face puscarie la domiciliu sau “in libertate”, daca se poate folosi aceasta formula. Practic inca se mai lupta sa epuizeze si ultimile formule petru a deveni liber.
Daca aveti curiozitate de a vedea unde este ostracizat, luati tramvaiul 44 catre Calea Giulesti, nu departe de Podul Grand, intrati in plin dispozitiv. Dupa cum se stie Cal.Giulesti este strajuita de blocuri. Pe o parte sta colegul nostru, pe cealalta parte sunt apartamentele securistilor. La intersectii pot fi vazute taxiuri, fara obiect de activitate sau cu activitate si clienti foarte “selecti”,iar in zona nivelul de infractionalitate este de invidiat, adica foarte scazut. Dar aveti grija ca este riscant..Daca aveti impresia ca traiti in mileniul 3, iar aceste relatari sunt basme ale trecutului, va inselati.
Acesta-i un apel la vigilenta, catre toti revolutionarii autentici.  Nu am scris acestea , solicitandu-va sa va riscati pielea pt I.S., ci pentru a-i duce povestea mai departe, sa afle lumea si sa nu uitati...Macar voi, cei ce veti avea vreodata sansa de a ocupa o functie importanta in stat, sa nu-i uitati pe cei ce inca se chinuiesc, in plina democratie, ca pe vremea lui Stalin. 
In incheiere reproduc un cuvant , lasat posteritatii, de la Dumnezeu, de unul din cei mai mari duhovnici ai Romaniei: “...Sunt unii care inca se mai straduiesc sa puna pamant pe mormintele revolutionarilor, ....de parca le-ar frica sa nu invie “
Memorat

Domnule Mercurie in sfirsit dai si dumneata niste vesti bune adica ne spui unde il putem gasi pe colegul nostru.
Memorat
  • mercurie
  • Vizitator

Nu v-a oferit o topografie prea precisa, tocmai ca sa nu va treaca prin cap sa riscati. Si daca o faceti, sa fiti siguri ca nu se poate face nimic conventional pentru ajutor. Singurul loc unde se pot trage sforile cu folos este Presedentia Romaniei si/sau la nivel de comanda politica SRI. Nu merge cu organizatii ale dreptului omului, presa, etc. N-ati face decat sa oferiti raiting pt trusturi si defaimarea unui revolutionar, caci va trece de nebun si voi odata cu el.
Memorat

Datii dracului de dobitoci ca altceva nu sunt acesti domni care cred ca pot si isi permit sa faca totul pentru a distruge un om.O sa-i ajunga blestemele si atunci sa-i vad.
Memorat
  • kok
  • Membru nou
  • *
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 39
  • Vezi Profilul

 am ajuns pe postarea voastra deabia acum . adevarul ca mai am mult de citit si analizat .
Imi vine sa va fac o intrebare LA TOTI ;
 CARE DIN VOI SINTETI DE PARTEA ADEVARULUI SI CARE DRACU SINTETI INFILTRATI ?
 
 or aveti toti dreptate dar fiecare vorbeste si apara un anumit loc si o anumita perioada , or in ciuda anilor trecuti sinteti tot la punctul de plecare ne avind probe definitive si certe pentru a intreprinde si a avea posibilitate de a invinge ?
 Iertati-ma dar de cine incepusem sa ma incred , ajungind aici , mi au venit dubii si nu putine , iar pe cine consideram ca joaca la cacialma , imi vine sa cred ca ma inselat .
 eu incepusem sa povestesc ceva care var fi putut interesa
dar incep sa cred ca daca pe uni ii poate interesa pe alti ii poate deranja .de aici pot deduce pentru ce detineti numai jumatati de adevar . Nu dati siguranta interlocutorilor vostri ,pri discuttile voastre contraditorii , prin invinovatiri reciproce si tot felul de alte lucruri..
 a-ti putea folosi e-mailurile personale pentru clarificari ,certuri, nelamuriri etc.. dupa care sa expuneti subiectul in modul ca se poate intelege si de unul ca mine ,mai prostut..
 imi spuneti mie ca ma postez cu prea multe subiecte ,dar de fapt este unul singur 21-31/12/1989 corpul C al fostului C.C , celelaltesint postate din greseala si straniu nu se pot sterge .apropo
 situl vostru este gestit de voi titulari sau de webmasterul politiei ?
 linistiti nu imi ete teama de nimic ... 
 
Memorat
  • toni
  • Vizitator

   
  Bun gasit
  Si va rog sa ma iertati daca o sa fac greseli de gramatica fiind prima data cand intru pe un sait si scriu.
   Sant nou si e prima data cand scriu.
   Am fost mintit si pus pe drumuri destul Domnilor pentru punerea in drepturi si eliberarea certificatului meu. Si pentru ce, ca in decembrie 89 am luptat impotriva regimului comunist si dictaturii iar acum santem bataia de joc a unora.
   Tot ceea ce sper este ca macar acum sa mi-se faca drepate.
   Nu mai am incredere in nimeni si ma-m saturat de cate drumuri am facut la SSPR-ul Bucuresti.
         Stimati Domni
  Am asteptat destul sa se faca dreptate in privinta dosarului meu.
  Sant hotarat sa intru in greva foamei cu riscul de a muri dar nu mi-e frica cum, nu mi-a fost frica nici in 89 sa lupt pentru a inlatura o dictatura.
  Desi pana acum trebuia sa mi-se elibereze certificatul am fost mintit ca ba e dosarul in comisie la sspr ba ca sa trimis in parlament ba ca e la domnul Cuteanu la semnat.
   Nu mai pot Dominilor sa suport minciunile sspr-ului.
   In luna Septembrie voi intra in greva foamei constient ca nu voi rezolva mare lucru dar e ultima me-a solutie de a lupta impotriva unui sistem bolnav.
     Cer scuze pentru greselile de gramatica si multumesc pentru intalegere.
    Doamne Ajuta.
Memorat
Pagini: 1 ... 4 5 [6] 7 8
Schimbă forumul: