Main Content:

Pagini: 1 ... 6 7 [8] 9 10 ... 13

DESPRE ISTORIA ROMANIEI

  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #105 : Iulie 09, 2008, 18:46:26 »

Daca principala caracteristica a starii sufleteasti de baza a unui crestin trebuie sa fie iubirea, constiinta lui trebuie sa fie dominata de o anumita atitudine (in asa masura incat sa devina o stare), fara de care orice ar incerca sa construiasca s-ar darama: este vorba de veghe. Voi mai vegheati si la altceva decat la venirea indemnizatiilor la domiciliu dragi si stimati revolutionari, luptatori, remarcati etc?
« Ultima modificare: Iulie 09, 2008, 23:03:10 de către razvan »
Memorat
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #106 : Iulie 09, 2008, 20:49:32 »

Ce vrei sa spui cu aceasta postare domnule Nor ca eu nu am inteles sensul,explica-mi si mie.
Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #107 : Iulie 09, 2008, 21:00:22 »

D-le „nor”, te superi degeaba. Eu personal nu mă consider în măsură să veghez la problemele bosericii noastre ortodoxe în urma informațiilor din presă. Luptele între diversele biserici au fost întotdeauna politice și foarte mercantile, axându-se f. puțin pe latura spirituală, acesta fiind doar declamativă, pentru publicul influențabil. Ortodoxia a supraviețuit prin superioritate spirituală și aderența reală a enoriașilor. Lupta de unificare a bisericilor se duce pe multe fronturi și face parte din ideea globalizării. Din acest punct de vedere catolicismul e chiar în regres.
Și gata discuția pe această temă, cel puțin din punctul meu de vedere.
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #108 : Iulie 12, 2008, 08:54:01 »

Nu ma supar degeaba carmen21. Ma supar pentru ca totul se face pe spinarea noastra, ma supar ca nu reusim sa ne mai gasim resursele sufletesti necesare organizarii unei rezistente in fata fenomenelor dezastruoase si perfide cu care ne confruntam. E un fel de abandon in bratele unor iluzii care stim deja ca sunt false. Va dau un link ca sa vedeti cum vom "evolua" (si in aceste zile, in care se dezbat aiurelile de la examenul de bacalaureat, lucrurile sunt mai vizibile decat altadata), in ce sens trebuie sa prindem noi din urma tarile dezvoltate. www.youtube.com/watch?v=fJuNgBkloFE
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #109 : Iulie 12, 2008, 08:57:26 »

Iata ce are IBM: IBM Global Government.

Un studiu IBM a identificat noile tendinte majore care vor remodela guverne si societati
IBM a dat publicitatii un studiu care dezvaluie ca guvernele si societatile pe care acestea le deservesc in intreaga lume sunt remodelate de sase forte simultane si imposibil de evitat, care prezinta atat oportunitati cat si amenintari si care necesita strategii individualizate pentru a fi efectiv administrate. Studiul, intitulat "Government 2020 and the Perpetual Collaboration Mandate," atrage atentia asupra impactului global tot mai mare al schimbarilor rapide in ceea ce priveste demografia, globalizarea, preocuparile legate de mediu, relatiile sociale, stabilitatea sociala si impactul tot mai extins al tehnologiei.
Cercetarile sugereaza de asemenea ca organizatiile virtuale, in care componentele dispersate geografic pot colabora fara probleme, vor juca un rol decisiv.
„ Ne uitam la o lume care se afla in mijlocul unei tranzitii importante, in care guvernele au oportunitatea de a colabora mai eficient, antrenandu-si cetatenii si aliatii in implementarea unor obiective marete pentru societate,” a spus Gerry Mooney, General Manager, IBM Global Government. „Privind spre 2020 descoperim ca organizatiile virtuale vor suferi o modificare majora, de la faza de concept, cum este in prezent, la o modalitate in care guvernele functioneaza cu succes.”
Rezultatele cercetarii identifica tema repetata a „colaborarii perpetue”, ca fiind esenta capabilitatii de care guvernele au nevoie pentru a prospera si a servi mai bine cetatenii in urmatorii 12 ani. Pentru a atinge acest prag, IBM recomanda patru abordari cheie pentru organizatiile guvernamentale:
-Public and Private Collaboration: Formarea de noi aliante si modele de interactiune, cum ar fi actiuni colaborative globale, pentru a tine pasul cu schimbarile ce au loc in societate;
-Personalized Interaction and Services: Implementarea tehnologiilor care permit guvernelor sa ofere avantaje, eficienta crescuta, securitate si confidentialitate in ceea ce priveste furnizarea de servicii, de la cele de sanatate pana la serviciile sociale.
-Knowledge Creation and Sharing: Stimularea inovatiei produselor si serviciilor prin cercetari interdisciplinare, coroborate cu noi modele de distribuire a informatiilor, care pot transcede mai multe generatii intr-un mediu de lucru.
- Value to Constituencies: Angrenarea constituentilor in ceea ce priveste cresterea volumului cunostintelor si achizitionarea, folosind noi abordari, de servicii guvernamentale, inclusiv cele on demand, care sa ofere o valoare mai mare cetatenilor.
Sursa: IBM Data: 2008-06-17 Autor: Cristina Caratas
Memorat
  • carmen21
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 522
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #110 : Iulie 12, 2008, 09:33:40 »

Ambalajele întotdeauna iau ochii!
Ce se preconizează în mod real?
-un guvern mondial
-control total asupra resurselor și informației
-frânarea creșterii demografice cu favorizarea anumitor rase și distrugerea altora, considerate inferioare
-relativizarea valorilor morale și subminarea ideii de familie
Orwell avea o viziune palidă asupra viitorului care ni se dorește!
Apropo, zilele trecute s-a strecurat o informație pe un post tv.- prin Suedia (nu știu sigur dacă am reținut bine) facultățile nu mai pernit accesul studenților arabi!
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #111 : Iulie 12, 2008, 11:11:35 »

Da, dar ambalajul acesta e unul cinstit (ca gest), si-au ales si publicat denumirea pe fata. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea, nu?
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #112 : Iulie 12, 2008, 11:29:05 »

Revenind la celalalt subiect.

Patriarhia o scalda privind cazurile ereticilor Sofronie si Corneanu
Patriarhia Romana a scaldat-o privind deciziile Sinodului Permanent, reunit la Manastirea Neamt pentru a discuta cazurile de erezie ale Mitropolitului Nicolae Corneanu si Episcopului Sofronie Drincec. Conform surselor oficiale, rezultatele vor putea fi aflate dupa intrunirea Sfantului Sinod care se va desfasura abia in 8-9 iulie a.c. Cam ciudat.
In acelasi timp, BOR de la Moscova a solicita deja de cateva zile o explicatie BOR de la Bucuresti pe tema impartasirii necanonice a lui Nicolae Corneanu. Cu toate acestea informatia nu a aparut pe site-ul Patriarhiei Romane nici azi. Mediafax preia o parte din comunicatul Patriarhiei Ruse si da o stire la ora 21. Mitropolitul moscovit Kiril, ministrul de Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse a transmis scrisoarea oficiala omologului sau din Deal, PS Ciprian. Public aici stirea Interfax originala:

Oficiul pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova speră că Biserica Ortodoxă Română va da o explicaţie satisfăcătoare pentru actul de comuniune al Mitropolitului ortodox român cu catolicii
Moscova:” Informaţia cu privire la împărtăşirea unui Mitropolit ortodox român în timpul unei ritual liturgic catolic a devenit o ştire de senzaţie pentru jurnalişti, iar pentru credincioşii ortodocşi o sursă de confizie şi ispită. Am primit în aceste zile o mulţime de întrebări din partea clericilor şi credincioşilor, inclusiv a celor din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Graniţelor (structură autonomă în cadrul Patriarhiei de Moscova - nota mea). Totul este de necrezut: se poate cu adevărat întâmpla, ca un ierarh ortodox de un rang aşa de înalt să încalce în mod public normele canonice şi disciplina bisericii? Nu am vrut să credem, dar fotografiile publicate au produs o impresie extrem de puternică. Noi sperăm că după aceasta vor urma explicaţii satisfăcătoare din partea reprezentanţilor Biserici Ortodoxe Române”- a declarat la 29 mai, protoiereul NICOLAI BALAŞOV, secretarul pentru relaţii dintre bisericile ortodoxe al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova (unul dintre principalii negociatori din partea rusă în problema Mitropoliei Basarabiei-n.m.).
Să ne reamintim, conform serviciului de presă al Bisericii Greco-catolice din România, la 25 mai în oraşul românesc Timişoara Mitropolitul ortodox al Banatului Nicolae Corneanu a participat la sfinţirea unei biserici greco-catolice. S-a spus că în timpul liturghiei „s-a întâmplat o minune”: Corneanu s-a dus la altar şi a cerut să primească împărtăşanie, după aceasta s-a împărtăşit. Serviciul de presă al Bisericii Greco-Catolice din România s-a remarcat că aceasta este primul caz de împărtăşire a unui cleric ortodox împreună cu catolici din anii 1700.
Pe de altă parte, serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Române a emis o declaraţie de presă în această privinţă, care printre altele, declara: „Patriarhia Română nu deţine date concrete şi verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va avea loc la începutul lunii iulie 2008, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat să ofere explicaţiile cuvenite Sfântului Sinod în legătură cu subiectul în cauză. ”.
Patriarhia Română a adăugat că dialogul continuu al Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi îmbunătăţit ci numai îngreunat de astfel de gesturi.
Blogul lui Victor Roncea, FRIDAY, JUNE 6, 2008
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #113 : Iulie 12, 2008, 11:41:41 »

Să nu ne facem părtaşi la erezie - cuvînt al Părintelui Iustin Pîrvu către credincioşi

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,
Ortodoxia şi neamul nostru au coexistat încă din primele veacuri ale
Creştinismului şi de atunci Ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea
noi am şi dăinuit în istorie cu demnitate până astăzi, datorită
binecredincioşilor noştri voievozi şi tuturor mărturisitorilor şi
rugătorilor acestei ţări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă
credinţa predată nouă de Sfântul Apostol Andrei şi au fost totdeauna
conştienţi că aceasta este cinstea şi puterea neamului, şi nu altceva.
Datorită faptului că am păzit credinţa nevătămată mai rezistă acest neam în
istorie, acum.
Dragi credincioşi, vă aduc în atenţie faptul că de noi depinde soarta
acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor moşteni fiii fiilor
noştri, de noi depinde mântuirea acestui neam. Învăţaţi de la eroii şi
martirii noştri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi,
învăţătura strămoşilor noştri. Ei nu au tăcut, dragii mei, niciodată când a
fost vreme de mărturisire, când vrăjmaşii ortodoxiei năvăleau asupra
credinţei noastre. Chiar dacă mulţi au tăcut, mari oameni de stat, mari feţe
bisericeşti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de
valoare, investiţi cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.
   Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte
grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi
pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi
aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului
este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce,
eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii"? Nu,
dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi
vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul,
canoanele şi învăţătura Bisericii noastre. Pentru că uitaţi ce se întâmplă –
trecem indiferenţi pe lângă un gest precum al acestui ierarh, care a
îndrăznit să treacă cu atâta uşurinţă peste stavilele puse de dumnezeieştii
Părinţi şi anume să se împărtăşească cu cei ce au apostat, pentru că
greco-catolicii au fost şi rămân schismatici, afurisiţi de Biserica
Ortodoxă.
Vedeţi dumneavoastră acum? Aceste vremuri sunt mult mai dificile, pentru că
ei acum încearcă să ne amăgească prin căi diplomatice, politiceşti, să ne
ştirbim credinţa, unindu-ne ca într-o hora unirii cu toate credinţele
eretice. Sărmanii greco-catolici, ei nu au făcut decât să cadă în plasa
papistaşilor, să fie o unealtă a lor, chiar dacă ei nu sunt conştienţi de
lucrul acesta. Nu avem nimic cu bieţii greco-catolici, îi lăsăm să se roage
liniştiţi în bisericile lor, dar să nu atenteze la bisericile şi credinţa
noastră. Noi îi respectăm pe toţi, noi nu am purtat niciodată un prozelitism
aşa cum a purtat Biserica Catolică, noi nu am impus niciodată cu forţa
credinţa noastră, nimănui.
Cu toţii ştim cât au suferit ortodocşii noştri din Ardeal în timpul
uniaţiei. Câte falsuri, câtă mişelie, câtă necinste! Acestea au fost
dintotdeauna metodele romano-catolicilor. Ce încredere putem avea noi în ei?
Ce unire şi amestec să avem noi cu ei? Nu vedeţi unde a dus tot acest
ecumenism? Am ajuns să pătăm faţa Ortodoxiei prin acest act necanonic al
Mitropolitului Nicolae Corneanu. Numai durere şi suferinţă au adus
papistaşii neamului nostru. Duşmanii adevărului vor cu orice preţ să ne
compromită. Ei nu mai vin să te atace direct, ca în alte vremuri, ci vin cu
viclenie, cu înşelătorie. De aceea şi Mântuitorul ne spune să ne păzim de
lupii cei în piei de oi şi că vor veni învăţători mincinoşi. Ce încredere să
avem noi în acest ecumenism, când, aşa cum spune şi Părintele Stăniloae,
romano-catolicii au făcut din problema reunirii bisericilor un obiect de
târguială confesională? Pe ei prea puţin îi interesează să fie în adevăr, la
ei primează supremaţia papei. Toate încercările de unire din istoria
Bisericii nu au făcut altceva decât să agraveze şi mai mult neînţelegerile
dintre Apus şi Răsărit; au dus şi la mai mari neînţelegeri şi politice şi
economice şi militare. Au căutat permanent să se extindă aşa după cum au
obiceiul şi până astăzi, căci papalitatea nu este altceva decât coroana
marelui imperiu roman, aşa  cum spuneau ei că papa este soarele, iar
împăratul este luna.
Câte suferinţe şi umilinţe au răbdat bieţii români ardeleni, pentru că nu
erau lăsaţi să-şi săvârşească în linişte cultul lor, liturghia lor. Dar nu
au stat nepăsători, au mărturisit alături de Sfinţii Visarion, Sofronie şi
Oprea. Aceştia să fie pildă pentru noi. Iată câtă durere şi curaj în acelaşi
timp reiese din cererile lor către regina Maria Tereza:
„Iată noi, ţăranii din principat, facem de ştire Măriilor Voastre, anume din
acest judeţ al Hunedoarei, al Albei, al Zarandului, împreună cu scaunele
cele mai îndepărtate, despre acest lucru, că noi aşa poftim de la cel mai
mare, până la cel mai mic… Toate neamurile îşi au legea lor, şi au pace în
legea lor. Şi proorocul Moise a dat legea jidovilor şi ei o ţin în pace, iar
noi suntem prigoniţi neîncetat pentru legea noastră. De ce nu ne daţi pace
ca să ne odihnim? De ce să dăm uniţilor bisericile, pe care bieţii de noi
le-am zidit, cu cheltuiala şi cu mâinile noastre? Nu, niciodată până ce
suntem vii! Dar să fim scurţi, cinstiţi domni: când va sosi episcopul şi
stăpânul legii noastre şi va face judecată asupra bisericilor, care să se
dea uniţilor, le vom da; până atunci însă nu. Căci e păcat mare să rămână
bisericile închise în acest post. Nu-i cu cuviinţă, nici Dumnezeu nu vrea şi
nici românii nu o îngăduie. Căci prea de ajuns ne-am rugat cu toată
cuviinţa, şi n-am primit nici un răspuns, ca şi când niciodată nu ne-am fi
rugat. Nici noi nu suntem vite, cum cred Măriile Voastre, ci avem biserica
noastră. Iar bisericile nu de aceea sunt clădite, ca să rămână goale, şi
nici noi nu ne vom mai închina în grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca
să ne rugăm acolo şi ca să nu rămână goale".
Vedeţi cum a supravieţuit Ortodoxia? Prin dârza rezistenţă a poporului, a
clerului şi a monahilor. De la început ei s-au folosit de conducători slabi,
de ierarhi slabi, pe care i-au momit cu făgăduinţe zadarnice, dar
credincioşii au stat în picioare. Şi ca să vedeţi viclenia şi perfidia lor,
ascultaţi ce spune într-o scrisoare din 11 martie 1701 a lui Gavril Kapy –
superiorul „Misiunii de propagandă catolică în Dacia" către cardinalul
Leopold Kollonits:
„Eu cred că acum va fi de ajuns să ne mulţumim cu primirea unirii în
principiu, fiindcă ar fi foarte periculos, ba chiar imposibil, să înlăturăm
toate obiceiurile cele rele ale Românilor. De aceea va fi de ajuns, ca
episcopul şi ceilalţi dintre ei, când vor face în viitor mărturisirea
credinţei şi a unirii, să promită în general, că voiesc să depindă de
biserica catolică şi de oficianţii substituiţi şi că voiesc să trăiască după
ritul grecesc aprobat de biserica catolică şi în alte ţinuturi. Va fi apoi
datoria noastră pe viitor, să schimbăm încetul cu încetul multe din
obiceiurile lor, şi anume să le schimbăm chiar şi liturghia şi forma
cultului divin spunându-le, că obiceiurile  acestea s-au introdus la ei din
prostia şi neştiinţa preoţilor lor din ţările acestea." Acestea au fost
adevăratele intenţii ale iezuiţilor.
La sinodul de la Ferrara Florenţa (1438-1439), mulţi ierarhi au căzut, dar
s-au pocăit şi vedeau această cădere mai rea decât oricare. De ce să repetăm
greşelile lor, când putem să învăţăm din greşelile lor?
Catolicii au folosit foarte mult politica în viaţa bisericească. Ea este
lipsită de curăţie, foloseşte necinstea şi fariseismul politic. Din pricina
catolicismului am ajuns la un moment dat ca Ardealul să cadă în mâinile lor
fără nici un drept, în sfârşit, de apel, până în zilele  noastre; astăzi noi
nu mai suntem în măsură să stăpânim ţara aceasta a noastră. Ei încearcă să
ne cotropească pe toate căile: şi pe cale religioasă, şi pe cale comercială,
şi pe cale financiară, nu mai vorbesc de calea lingvistică, nu mai găseşti
nici un indicator în limba română, iar terenurile şi întinderile mari pe
care le cumpără grofii ăştia din Ardeal sunt în mâinile lor.
Să ne aducem aminte de scrisoarea Patriarhului Dosoftei către Episcopul
Atanasie Anghel, care căzuse în ispita uniatismului şi care îl mustră aşa:
„Chir Atanasie, adu-ţi aminte că ai venit în Ţara Românească şi ai cerut să
te fac mitropolit în părţile acelea, adu-ţi aminte cum te-am înţeles că eşti
om rău şi că inima ta nu era dreaptă cu Dumnezeu şi a trecut atâta vreme şi
înconjurai drumurile şi apoi cu făgăduielile tale şi cu înfricoşatele-ţi
jurăminte ne-ai mişcat şi pe noi şi pe ceilalţi de te-au ales arhiereu şi la
urma urmei ai fost hirotonisit cu cinste şi ai fost socotit de toţi mai
presus decât ţi se cădea. Ai mărturisit înaintea îngerilor, a arhanghelilor
şi a lui Dumnezeu, că vei avea credinţă în Sfinţii Părinţi şi a lui Dumnezeu
Biserică. Apoi a venit aici un tânăr şi ne-a spus că te-a văzut la Viena şi
ai liturghisit cu cardinalul şi alţi popi frânceşti şi de două ori în acea
liturghie frâncească te-ai lepădat de Sfânta biserică a toată lumea. Ai
mărturisit Biserica Romei, ceea ce înseamnă: schismatică şi eretică. În
sfârşit am auzit că te-ai întors în Ardeal şi erai pe căruţă cu şase cai şi
înaintea ta au aprins făclii, că ai strâns preoţi şi le-ai făgăduit iertare
de dăjdii şi alte lucruri lumeşti, numai să fie uniţi, ceea ce e totuna ca
şi a fi despărţiţi de Dumnezeu (…) şi astfel te-ai făcut din păstor lup,
pentru că oile ţi le iei din stâna lui Hristos şi le răpeşti în gura
diavolului… Ci eu îţi spun: fiule Atanasie, pe care iarăşi te plâng până ce
Hristos va lua chip în tine, vino-ţi în simţire, nu te teme de jurăminţile
ce le-ai făcut la Viena, ci teme-te de acelea ce le-ai făcut când te-ai
hirotonisit arhiereu. Nu eşti copil mic, gândeşte-te că ale latinilor sunt
îndoiri, sunt lucruri schismatice, sunt minciuni, sunt înşelăciune, sunt
străine de Sfânta Evanghelie şi de Sfinţii Părinţi".
Aşadar să nu ne facem părtaşi la erezie, ci mai bine să murim muceniceşte
pentru adevărul Bisericii lui Hristos, după cum spune şi troparul:
„Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă
Domnului să se mântuiască sufletele nostre".
Fraţi români, nu daţi uitării martirajul sfinţilor noştri! Apăraţi-vă
credinţa şi sufletele voastre şi ale fiilor voştri.
Ortodoxia, Duminică, 8 iunie 2008
Memorat
  • nor
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8564
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #114 : Iulie 15, 2008, 23:45:12 »

Sfantul dogmatist Iustin Popovici despre apostazia Europei din ultimii 300 de ani

"Ah, fratii mei! Veacul al XVIII-lea este tatal veacului al XIX-lea, iar veacul al XIX-lea este tatal veacului al XX-lea. Tatal a facut datorii mari. Fiu nu a platit datoriile tatalui sau, ci s-a îndatorat si mai mult, iar datoria a cazut asupra nepotului. Tatal s-a molipsit de o boala grea, iar fiul n-a vindecat boala cea rusinoasa a parintelui sau, care era asupra sa, ci a înrautatit-o, si ea l-a molipsit si pe nepot, de trei ori mai tare. Nepotul este veacul al XX-lea, în care traim.

Veacul al XVIII-lea a însemnat razvratirea împotriva Bisericii si a clerului pontifului roman. Veacul al XIX-lea a însemnat razvratirea împotriva lui Dumnezeu. Veacul al XX-lea înseamna pactul cu diavolul. Datoriile s-au marit si boala s-a înrautatit; iar Domnul a spus ca judeca pacatele parintilor pîna în a treia si a patra spita.
Nu vedeti ca Dumnezeu judeca pe nepoti pentru pacatele bunicilor europeni? Nu vedeti biciul asupra nepotilor, din pricina datoriilor neplatite ale bunicilor? Împaratul antihrist întruchipeaza începutul veacului al XIX-lea. Papa antihrist închipuie mijlocul veacului al XIX-lea. Filosoful european antihrist (iesit din casa de nebuni) închipuie sfîrsitul veacului al XIX-lea:
Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala mostenita. Sînt oare acestia biruitorii veacului al XIX-lea? Nu, acestia sînt purtatorii bolii grele mostenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful si filosoful... nu în vechea Roma pagîna, ci în mijlocul Europei botezate! Acestia nu sînt biruitorii, ci sînt cei mai biruiti.
Cînd Bonaparte a batjocorit sfintele odoare ale Kremlinului, cînd Pius s-a numit pe sine infailibil si cînd Nietzsche a facut public cultul lui fata de Antihrist, atunci soarele s-a întunecat pe cer; si nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi întunecat toti de durere si de rusine - caci iata o minune pe care nu a mai vazut-o nicicînd lumea: un ateu împarat, un ateu pontif si un ateu filosof. În epoca lui Nero, macar unul din treime nu era ateu: filosoful.
Veacul al XVIII-lea e veacul lui Pilat: el L-a osîndit pe Hristos la moarte.
Veacul al XIX-lea e veacul lui Caiafa: el L-a rastignit pe Hristos.
Veacul al XX-lea e veacul Sinedriului, alcatuit din Iudele botezate si cele nebotezate. Acest Sinedriu a vestit ca Hristos e mort pe vecie si ca n-a înviat.
Pentru ce atunci va mai mirati, fratilor, ca asupra omenirii europene au venit biciuiri nemaiauzite, biciuiri pîna la maduva oaselor, de pe urma revolutiilor si a razboaielor? Cine este atunci biruitor, daca nu e cezarul, pontiful si filosoful Europei descrestinate? Biruitorul este mujicul rus si taranul din Balcani, dupa cuvîntul lui Hristos: Cel ce este mai mic între voi toti, acesta este mare (Luca 9:48). Cine a fost cel mai necunoscut, mai neînsemnat si mai mic în veacul al XIX-lea - în vremea marelui Napoleon, a infailibilului Pius si a neajunsului Nietzsche - daca nu mujicul rus, pelerin la locurile sfinte, si taranul din Balcani, luptator împotriva semilunei si liberator al Balcanilor?”
Memorat
  • Nani Nani
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1256
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #115 : August 28, 2008, 08:07:38 »

Sant convins ca povestea americanului e cusuta cu ata alba. Ne plac americanii da numa pana cand ne iau de prosti. Ce sau cat o fi primit de la lobiul unguresc ca sa faca declaratia asta parsiva?

Fostul ambasador Rosapepe dezvaluie secretele vizitei lui Joe Biden in Romania

Candidatul democrat la vicepresedintie Joe Biden a efectuat, in septembrie 1999, o vizita in Romania in care a avut un schimb dur de replici cu unii oficiali despre aderarea Romaniei la NATO, povesteste fostul ambasador american la Bucuresti James Rosapepe.

Fostul ambasador a declarat, pentru publicatia americana Wall Street Journal, ca Joe Biden, care facea parte din Comisia de afaceri externe a Senatului, s-a intalnit cu un membru al Opozitiei de atunci de la Bucuresti.

Politicianul roman i-ar fi spus lui Biden ca Romania isi doreste sa intre in NATO pentru a nu-si mai face griji ca Alianta ar putea sa o atace din cauza relatiei cu maghiarii. "Turcii sunt membri NATO de mai multe decenii si ii lasati sa faca ce vor ei cu minoritatea kurda", ar fi continuat politicianul roman.

Reactia lui Biden a fost pe masura, potrivit lui Rosapepe.

"Eram pe atunci ambasador in Romania si ne aflam in perioada de dupa reusita NATO de a opri epurarile etnice din Kosovo.

Oficialii americani faceau adesea escale la Bucuresti pentru a multumi romanilor pentru sustinere si pentru a discuta despre perspectivele Balcanilor pentru anii urmatori", isi aduce aminte James Rosapepe in The Wall Street Journal.

Biden a manifestat o curiozitate aparte pentru Romania: "Spre deosebire de alti delegati, a caror atitudine era prea relaxata, Biden a fost energic si curios inca de la aterizarea pe Otopeni.

Pe drum inspre oras, m-a coplesit cu intrebari despre pozitia Romaniei, despre statutul unor oficiali guvernamentali si despre culisele politicii externe romanesti in privinta lui Slobodan Milosevici, care se afla inca la putere in Iugoslavia", scrie fostul ambasador, actualmente senator democrat de Maryland.

"In cadrul intalnirilor pe care le-a avut cu presedintele Emil Constantinescu si cu alti oficiali le-a multumit pentru sustinerea din Kosovo si apoi a abordat problema Milosevici - cata putere mai avea acesta in Iugoslavia dupa razboi? Cum evalueaza anumiti lideri democratici din opozitia de acolo?", povesteste James Rosapepe.

"Daca am fi membri NATO, atunci nu ar mai trebui sa ne facem griji ca Alianta va ataca Romania din cauza relatiei cu minoritatea maghiara, asa cum a facut-o in cazul Iugoslaviei", a spus acel lider al Opozitiei.

Biden, vizibil iritat, potrivit lui Rosapepe, s-a ridicat de pe scaunul sau si s-a plecat peste masa spre liderul respectiv: "Daca de aceea vreti sa aderati la NATO, atunci o sa ma asigur ca nu veti reusi nicodata!", a spus posibilul viitor vicepresedinte american.

Ulterior, voci mai diplomatice i-au asigurat pe Rosapepe si Biden ca respectivul politician gresise si ca Romania are un angajament ferm pentru intretinerea unor bune relatii cu minoritatea maghiara.

"Au avut dreptate. Atunci cand partidul de Opozitie a ajuns la putere, un an mai tarziu, partidul maghiar a sustinut noul Guvern. In 2004, Romania a devenit membra NATO si a avut sustinerea lui Biden", a precizat Rosapepe.

"Ceea ce m-a frapat la Biden a fost franchetea si pasiunea sa, pe care le punea in slujba politicii externe a SUA. Stia cand si cum sa spuna lucrurilor pe nume. Iar romanii l-au apreciat pentru acest lucru", a mai spus actualul senator.

Fostul ambasador al SUA la Bucuresti spune ca momentul "extraordinar" al vizitei a fost intalnirea cu Petre Roman, presedintele Senatului pe atunci.

Rosapepe isi aminteste ca intrevederea a decurs excelent, dar ca Biden a fost nedumerit de un lucru la sfarsitul intalnirii. "De ce e atat de suparat omul acesta? Arata de parca i s-ar fi inecat toate corabiile. Cred ca se confrunta cu mari probleme, stii care sunt acestea?", l-ar fi intrebat Biden pe Rosapepe.

"Eram uimit. Fara sa stie prea multe despre ultimele evolutii din politica interna a Romaniei, Biden a citit limbajul nonverbal al lui Petre Roman si si-a dat seama ca acesta se afla sub mare stres.

Problema era ca sustinerea electoratului pentru coalitia aflata la guvernare scadea. Cateva luni mai tarziu, Guvernul a fost remaniat, iar el a devenit ministru de Externe. Partidul lui Petre Roman a supravietuit alegerilor din 2000, dar a ajuns in Opozitie", relateaza Rosapepe.

"Joe Biden a avut intotdeauna o intuitie extraordinara in ceea ce priveste politicienii si politica externa a SUA. Acest har il va ajuta si pe Obama sa puna isi in aplicare ambitosul proiect pe plan intern, in SUA, si sa protejeze securitatea Americii", a mai spus actualul senator democrat.
De pe Ziare.com 26 august
Memorat
  • Nani Nani
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1256
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #116 : August 28, 2008, 08:14:07 »

Chestia e ca ne-au modificat mintea si romanii nu mai au prunci. Cu cati pleaca la lucru la vestici si cu egoismu prostesc al celor care vor sa traiasca singuri pe lume ne vom imputina tot mai mult. Chestia e ca spatiu nu va ramane liber in Romania. Vor veni altii care vor incepe sa ne calce in picioare drepturile si traditiile. Daca santem prostalai asa ne trebe.

Pana in 2060, populatia Romaniei va scadea cu 21 la suta
Populatia Romaniei va scadea, pana in 2035, cu 8,4 la suta, si va ajunge la 19,619 milioane locuitori.

Totodata, potrivit unui studiu Eurostat, in 2060 va ajunge la 16,921 milioane locuitori, in scadere cu 21 la suta fata de nivelul de 21,423 milioane locuitori inregistrat la inceputul lui 2008.

In acelasi timp, populatia Uniunii Europene va creste de la 495 milioane la 1 ianuarie 2008, la 521 milioane in 2035, iar, ulterior, va scadea la 506 milioane in 2060.

In perioada 2008-2060 numarul anual al nasterilor va scadea, in timp ce numarul anual al deceselor va continua sa creasca.

Din 2015 numarul deceselor va intrece numarul nasterilor, si, prin urmare, cresterea populatiei datorita sporului natural va inceta. Din acest motiv, migratia va fi singurul factor de crestere al populatiei.

Intre 2008 si 2060, populatia va creste in 13 state membre ale Uniunii Europene si va scadea in 14, mai releva studiul Eurostat.

Tot din Ziare.com din 26 august.
Memorat
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #117 : August 30, 2008, 21:20:04 »

http://www.gardianul.ro/%E2%80%9ESora-mea,-de-11-luni,-a-fost-sf%C3%A2%C5%9Fiat%C4%83-cu-baioneta,-%C3%AEn-leag%C4%83n%E2%80%9D.-M%C4%83rturii-ale-supravie%C5%A3uitorilor-crimelor-maghiare-din-Ip-%C5%9Fi-Tr%C4%83znea-s119658.html
„Sora mea, de 11 luni, a fost sfâşiată cu baioneta, în leagăn”. Mărturii ale supravieţuitorilor crimelor maghiare din Ip şi Trăznea
31-08-2008
Iertăm, dar nu uităm!Anul 1940 reprezintă pentru români una dintre cele mai negre file de istorie. În data de 30 august, pierdeam Ardealul prin odiosul Diktat de la Viena, ca numai după circa o săptămână, pe 7 septembrie, să cedăm şi Cadrilaterul, bulgarilor. Dintre toate, cea mai tragica va rămâne cedarea Ardealului, ca urmare a crimelor făptuite de armata hortystă, sprijinită de o bună parte a localnicilor maghiari. În doar 11 zile, criminalii unguri au ucis aproximativ 1.000 de români. Cele mai lovite de soartă au fost localităţile Ip, cu 157 de martiri şi Trăznea, cu 87. Singura vină a acestor oameni a fost că s-au născut români. Doi oameni care au supravieţuit măcelului, Gavril Bucovan şi profesorul universitar Ioan Puşcaş, împărtăşesc cititorilor ziarului Gardianul amintirile acelor zile de groază, când în preajma lor au fost seceraţi de armele horthyştilor fraţii, părinţii şi apropiaţii lor.

Masacrul petrecut în Ip, în curtea familiei Butcovan

Mărturiile lui Gavril Butcovan, din Ip, singurul suprevieţuitor care mai trăieşte, sunt cutremurătoare. Gavril Butcovan, astăzi în vârstă de 84 de ani, a povestit echipei Gardianul clipele de groază prin care a trebuit să treacă la doar 16 ani. „În zorii zilei de 14 septembrie 1940 am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă, ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noştri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric, şi m-a cuprins o frică ce nu v-o pot descrie în cuvinte. În familie eram de toţi 10 suflete. Părinţii şi 8 copiii. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan, şi i-am spus că sunt împuşcaţi românii. Însă tata nu putea vorbi de emoţie, pentru că bănuia ce ne aşteaptă. Mama o alăpta pe surioara Paulina, de 11 luni, iar parcă focurile de armă se înteţeau cu fiecare minut ce trecea. Mama l-a rugat pe tata să se uite pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliţă, iar acesta i-a spus că vede oameni ce se plimbă agitaţi. Pentru o clipă mi-am aruncat şi eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari hortyşti şi consăteni maghiari, deveniţi copărtaşi la masacru. Pe când tata a vrut să deschidă uşa, deja soldaţii erau în curtea noastră. Unul dintre criminalii hortyşti s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am ştiut că l-au împuşcat pe tata. Imediat au năvălit în casă 3 soldaţi, îndreptând puştile spre noi. S-au răstit şi la noi, bineînţeles în ungureşte, să ieşim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagăn, că ce ve întâmpla cu fetiţa, la care soldaţii i-au răspuns că o s-o crească ei. Când am ieşit l-am văzut pe tata, care zăcea cu faţa în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii hortyşti au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbuşit lângă corpul neînsufleţit al tatălui meu. Mi-am dat seama că sunt în viaţă, simţind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe fraţii mei. În faţa casei, la câţiva metri de mine, au ucis-o pe soră-mea Maria de 18 ani, care a fost împuşcată în piept cu cartuşe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împuşcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 anişori, care, disperată, striga <<unde eşti maică?!>>, a fost secerată de gloanţele criminalilor, fără a mai putea auzi vreodată glasul mamei. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul ce-l urmărea l-a împuşcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, <<bravii>> soldaţi unguri au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rănind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruţă. Referitor la mine, cred şi astăzi, că şansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata şi am stat culcat cu faţa la pământ, în timp ce călăii erau preocupaţi cu uciderea celorlalţi membrii ai familiei. Pe lângă mine şi mama au mai scăpat cei doi fraţi ai mei, Ioan de 12 ani şi Floarea de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane şi au străpuns-o cu baioneta pe surioara Paulina”, ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi Gavril Butcovan.

Bătăi, schingiuri şi îngropări de vii

Însă, mărturia acestuia continuă: „doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile şi schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuţi până ce şi-au dat duhul. Lui Dumitru Sârca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiş i-au scos ochii, iar lui Pavel Sârca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte şi soţia acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moaşă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceştia, sub ameninţarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunşi în curtea casei l-au împuşcat. Soţiei i-au scos copilul din burtă cu baioneta. Pruncul  nu a apucat să vadă lumina zilei, dar nici mama copilul. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sârca, de 40 de ani şi Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau moarte şi soldaţii au văzut că acestea mai mişcau, totuşi au fost aruncate în groapa comună şi îngropate de vii. Trebuie să reţineţi că în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împuşcat. Trebuie să vă mărturisec adevărul până al capăt. Nu toţi consătenii mei au pactizat cu criminalii hortyşti. Au fost şi maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-şi prin acest gest chiar viaţa lor în pericol. Astfel au fost salvaţi din mâna ucigaşă a hortyştilor cel puţin 3 familii de români. Şi cu siguranţă dacă acţiunea criminală ar fi avut loc ziua ar fi fost mult mai mulţi care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, şi în mod sigur numărul celor ucişi era mult mai mic”, a încheiat cu glasul plin de durere Gavril Butcovan.

Masacrul de la Trăznea

În data de 9 septembrie 1940 trupele horthyste au intrat în comuna Treznea. Primele victime au fost copii aflaţi cu vitele la păscut. După ocuparea satului, soldaţii maghiari au dezlănţuit „asaltul”. Români şi evrei au fost ucişi cu focuri de mitraliere, străpunşi cu baionetele, iar casele incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români şi 6 evrei. În presa vremii se relata despre cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare şi împuşcat lângã o capitã de fân, împreunã cu soţia şi cele douã fiice ale sale, după care au fost ciopărţiti cu baioneta. Un alt caz este cel al lui Vasile Mărgăruş. Acesta a fost străpuns cu baioneta în mai multe părţi ale corpului şi apoi împuşcat în cap cu gloanţe model „dum-dum”. Deasemenea, preotul ortodox a căzut victimă. A ars in casa parohială, care a fost incendiată. În Trăznea se aflau şi 9 soldaţi români reîntorşi acasă şi demobilizaţi. Aceştia au fost împuşcaţi cu efectele militare pe ei. Învăţătorul şi soţia au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinşi şi aduşi la Trăznea, unde au fost răstigniţi pe uşa bisericii şi împuşcati.

Măcelul văzut cu ochii unui copil de 8 ani

Despre masacrul de la Trăznea ne relatează unul dintre supravieţuitorii a acelor timpuri, cel care a ajuns ulterior un medic şi un om de ştiinţă recunoscut de o lume întreagă, prof. univ. dr. Ioan Puşcaş, care a trăit acele grozăvii, fiind un copil de doar 8 ani. „Familia mea a supravieţuit acelor masacre petrecute în 1940 în comuna Trăznea. Arma soldaţilor honvezi a fost îndreptat către mine de trei ori. Ungurii au tras atunci chiar şi în biserică cu tunul. Înainte de 1940 ungurii şi românii trăiau în pace în comună. Masacrul de la Trăznea se datorează în mare parte grofului Bay Ferencz, neam cu Horthy. El i-a îndemnat pe honvezi să ucidă românii, pentru a acapara cât mai mult pământ. Pe noi, de cele trei ori, ne-au salvat de la moarte câteva familii de maghiari. Când au întrat în casă, aveam la noi un consătean român care venise la tata cu calul pentru potcovit. El nu ştia ungureşte. L-au împuşcat în faţa noastră. Următorii eram noi. Tata, care vorbea perfect ungureşte, a vrut să le demonstreze că suntem unguri, pentru a ne salva vieţile. Nu au vrut să îl creadă. <<Büdös olá vagy!>> (n.r. - eşti un valah împuţit!), strigau. Norocul nostru era că tata avuse la el cerificatul de naştere al unui prieten, care era maghiar, reformat. Când le-a arătat documentul, nu au căutat dacă era într-adevăr al lui. Şi-au cerut scuze că era să împuşte un ungur”, şi-a amintit marele cercetător ştiinţific. „După aceea a venit un alt val de ucigaşi. <<Acum numai János ar putea să ne salveze>> ne-a spus tata, János fiind cel mai bun prieten de-a lui din copilărie. Pentru că ardea aproape tot satul, ca o minune, a apărut János, care venise după pompa şi pentru a-l chema pe tata la stingerea focului. Când a văzut care este situaţia la noi, a început să strige la ei: <<Căraţi-vă, aştia sunt de-ai noştri>>. Aşa am fost salvaţi pentru a doua oară, iar prietenul lui tata ne-a dus, culmea, chiar în pivniţa grofului şi ne-a ascuns acolo. Apoi l-a luat cu el pe tata, lăsându-ne pe noi la adăpost sigur. Însă am fost găsiţi şi acolo. O trupă de honvezi, împreună cu un frate de a unui ucenic de-a lui tata i-a adus şi a confirmat că suntem români. Ne-au scos din pivniţă. În spatele nostru, în şanţ, erau o grămadă de morţi şi răniţi. Unul dintre soldaţi mi-a pus puşca la piept. Mi-am văzut moartea cu ochii. Nu ştiu de unde am avut putere, dar am început să număr ungureşte. Soldatul a rămas mirat, nu a apăsat pe tragaci, iar eu continuam să număr, apoi am început un să cânt un cântec unguresc, care mi-a venit în minte. Nu ştiu cât timp a terecut, arma lui era ţintuită încă de pieptul meu, când au apărut două fete, unguroaice, fiicele familiei Gall. Când au văzut ce se întâmplă, s-au  năpustit asupra honvezilor, strigând: <<Nu vă e ruşine? Ăştia sunt de-ai noştrii!>> Apoi, ne-au luat de braţ şi ne-au dus la o altă familie maghiară, Fazakas. În bucătăria lor am stat până ce a venit tata. Am avut noroc că acest eveniment tragic s-a petrecut ziua. Dacă avea loc noaptea, ca şi la Ip, numărul morţilor sigur era mai mult mai mare, pentru că acele persoane care ne-au ajutat, nu aveau de unde să stie şi să intervină...”, a conchis doctorul Puşcaş.

In memoriam

Asociaţia Refuguiaţilor Deportaţi şi Expulzaţi din Ardealul de Nord (ARDEAN), cu sediul în Timişoara, a organizat un turneu în Ardeal, în perioada 29 - 31 august, pentru a aduce omagiu şi a comemora amintirea martirilor împuşcaţi în acele zile scrise cu sânge în istoria României. Deşi aceea perioadă, când în faţa lui au fost împuşcaţi pe rând părinţii şi fraţii, i-a marcat întreaga viaţă, Butcovan Gavril a stat drept între cele 35 de persoane venite din Timişoara, mărturisind că nu împărtăşeşte nici un resentiment şi nu aduce acuze poporului maghiar şi nici cetăţenilor români de etnie maghiară, pentru evenimentele tragice petrecute la IP. „(...)Dumnezeu, care le vede pe toate, este în măsură să-i pedepsească pe făcătorii de rele. Eu în calitate de creştin sunt un om iertător, dar nu pot uita ce s-a petrecut în satul meu când mi-am pierdut aproape toată familia”, a rostit, Butcovan, plin de durere, la cimitirul eroilor din IP. „Cu gândul curat şi cu inima deschisă doresc să înflorească în lume Pacea şi Frăţia pentru ca astfel de evenimente tragice să nu se mai repete, iar pentru martirii noştri dispăruţi pentru totdeauna dar nu uitaţi să zicem <<Dumnezeu să-i odihnească în pace!>>”
Claudiu Sere
Memorat
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #118 : August 31, 2008, 13:09:29 »

http://www.ziare.com/Razboiul_nimanui_ne_omoara_soldatii__Un_roman_ucis_si_patru_raniti_in_Afganistan-399795.html
Razboiul nimanui ne omoara soldatii: Un roman ucis si patru raniti in Afganistan
Duminica, 31 August 2008, ora 13:53
Un militar roman a fost ucis si alti patru au fost raniti duminica, in Afganistan, dupa ce blindatul in care se aflau a trecut peste un dispozitiv explozibil.

Cei cinci militari faceau parte din Batalionului 30 Vanatori de Munte "Dragoslavele" si se aflau intr-o misiune de patrulare pe Autostrada A1 Qalat - Kabul, la aproximativ 20 de kilometri de Qalat, se arata intr-un comunicat al Ministerului Apararii.

Al treilea transportor amfibiu blindat din coloana de patru a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat, ce ar fi putut fi detonat de la distanta.

In urma exploziei, sergentul major Dragos Traian Alexandrescu a fost ucis. Militarul era casatorit, avea doi copii si este angajat al Ministerului Apararii din 2003.

Militarii raniti au primit asistenta medicala la fata locului, dupa care au fost transportati la spitalul militar din Baza Lagman.

Memorat
  • eugolt
  • Full Member
  • ***
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 238
  • Vezi Profilul
Răspuns: DESPRE ISTORIA ROMANIEI
« Răspunde #119 : Septembrie 01, 2008, 09:36:21 »

cei din ministerul apararii ar fi trebuit de mult sa modifice blindajul pe sub tab-uri dar se multumesc sa-si ia salariile ca sunt bune si sai lase pe altii sa ia comisioane  la cumpararile de afara.
Memorat
Pagini: 1 ... 6 7 [8] 9 10 ... 13
Schimbă forumul: