Main Content:

Pagini: 1 ... 35 36 [37] 38 39 ... 104

@ REVOLUTIA SIBIU 1989 @

  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #540 : Noiembrie 21, 2009, 19:15:04 »

Eu am primit deja CERTIFICATUL DE REVOLUTIONAR AL BUNULUI-SIMT.

ARĂTAȚI-VĂ!
HAIDEȚI LA REVOLUȚIA BUNULUI-SIMȚ!
VOTAȚI ANTONESCU PREȘEDINTE!
www.hailarevolutie.ro
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #541 : Noiembrie 23, 2009, 11:22:03 »

» Filmari de la Revolutie
http://www.youtube.com/user/CARMENDORO

Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #542 : Noiembrie 23, 2009, 16:12:36 »

Inventarul dosarelor Revolutiei
Postat la data de November 23rd, 2009
de catre lucian in categoria Presă
Inventarul dosarelor Revolutiei
– ZIUA prezinta bilantul dosarelor penale instrumentate de parchete, din 1990 si pana in prezent, in legatura cu crimele comise in decembrie 1989

Surse avizate din Parchetul General ne-au pus la dispozitie o sinteza a tuturor dosarelor penale, legate de crimele din decembrie 1989, care au fost finalizate prin rechizitorii. Diferit de lista acestor dosare, trimise deja in judecata, unele solutionate de ani de zile prin condamnarea faptuitorilor, mai exista o serie de dosare aflate in lucru. Din pacate, acestea sunt exact cele mai importante dosare, in care sunt cautati vinovatii de uciderea a circa 1000 de romani dupa data de 22 decembrie 1989, atunci cand Ceausescu fugise si abandonase puterea. In aceste dosare sunt implicati Ion Iliescu, Virgil Magureanu si ceilalti complici la lovitura de stat din decembrie 1989. Din decembrie 1989 si pana in prezent s-au inregistrat 4.495 de plangeri penale, din care 2.894 au fost inregistrate la Sectia Parchetelor Militare din Parchetul General si la Parchetul Militar Bucuresti, iar 1.601 la parchetele militare din teritoriu. Pe langa cele 4.495 de dosare instrumentate de procurorii militari, mai exista alte 52 de dosare penale privind raniri si ucideri, la parchetele civile. Un total general de 4.547 dosare, din care 112 s-au finalizat prin emiterea de rechizitorii (trimiteri in judecata). Prin cele 112 rechizitorii, au fost trimisi in judecata 245 de inculpati, din care 176 militari, iar 69 civili. Bilantul inculpatilor mili­tari este urmatorul: din MApN au fost trimisi in judecata
sa­se generali, 32 de ofiteri, noua subofi­teri si 35 militari in termen; din Ministerul de Interne au fost trimisi in judecata 12 gene­rali, 85 de ofiteri, opt subofiteri si un militar in termen. In cadrul cercetarilor in aceste dosare au fost audiati peste 41.000 martori si s-au efectuat 3500 cercetari balistice. In privinta dosarelor privind civili, inventarul acestora incepe cu Dosarul nr. 1/P/1989, finalizat cu impuscarea sotilor Ceausescu pentru genocid la 24 decembrie 1989. Urmeaza 24 de dosare privind pe fostii membri ai CPEx al CC al PCR (”Lotul CPEx”) si diversi nomenclaturisti din fostele judetene de partid: Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Ion Dinca, Manea Manescu, Andruta Cea­usescu, Nicu Ceausescu etc. Grosul se afla inca in lucru
In prezent, desi au trecut 20 de ani, Parchetul General mai are in lucru doua mega-dosare in care sunt vizate nume grele, incepand cu Ion Iliescu si trupa sa de “emanati ai Revo­lutiei”. Primul se afla in lucru la Sectia Parchetelor Militare si priveste masacrul de la Sibiu, soldat cu 48 de morti si 150 de raniti, comis de militari. Al doilea, si cel mai important din toate, bate pasul pe loc la Sectia de Urmarire Penala si priveste crimele din Bucuresti, Timisoara, Brasov, Constanta, Slobozia si Resita, soldate cu sute de morti si mii de raniti. Aceste crime s-au comis dupa fuga sotilor Ceausescu, pe care Ion Iliescu a avut grija sa-i impuste cat mai repede pentru a le lua locul, desi ani de zile a jucat cu ei “cerculete” la iarba verde si s-a gudurat pentru a le castiga gratiile.
Razvan SAVALIUC, savaliuc@ziua.ro
http://www.asociatia21decembrie.ro/?p=5447
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #544 : Noiembrie 28, 2009, 13:32:59 »

Emisiune Tatuluici 1992,
http://www.youtube.com/watch?v=YpLDH1YuNn8

21 DECEMBRIE ’89 Mecanismul terorii: Miliţia, Armata şi Securitatea
Postat la data de November 28th, 2009
de catre carmen21 in categoria Presă

de Andreea Tudorica
Vasile Surcel
28/11/2009
Jurnalul National
http://www.asociatia21decembrie.ro/?p=5457
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #545 : Decembrie 13, 2009, 18:58:30 »
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #546 : Decembrie 14, 2009, 08:50:12 »

Teodor Mărieş: „Merita să mor pentru «Dosarul Revoluţiei»“

Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989“, vorbeşte într-un interviu pentru „Adevărul“ şi „Historia“ despre patimile prin care trec revoluţionarii cărora nu li se face dreptate. În numărul din decembrie al revistei „Historia“, generalul Dan Voinea şi revoluţionarul Doru Mărieş explică mecanismele prin care a fost tras pe linie moartă „Dosarul Revoluţiei“.

Teodor Mărieş a ieşit din greva foamei după 73 de zile, în care protestul său viza „Dosarul Revoluţiei". Puloverul nu-l poartă în suflet. Poartă patru, unul peste altul, şi toate peste trupul slăbit, să ascundă, cumva, că a pierdut treizeci de kilograme între 4 august şi 16 octombrie 2009.
A rămas o mustaţă de om, dar nu contează. Pentru preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989", „Dosarul Revoluţiei" e ceva pentru care merită să şi mori.

Înainte, Doru Mărieş a fost portar de fotbal, s-a împrietenit cu Duckadam, a mâncat cârnaţi pe tren cu stelistul Lucian Bălan, făcea naveta şi „mica bişniţă".

Şi îl ura pe Ceauşescu. Revoluţionarul nu se dă jos de pe baricadă nici acum, când pare că e linişte în Piaţă şi creşte iarba. De fapt, el de acolo n-a plecat, n-a plecat acasă. „Au murit 1.200 de oameni şi prea puţini au plătit. Cum e posibil?".

În biroul Asociaţiei „21 Decembrie", „Dosarul Revoluţiei" a ocupat toate dulapurile. Sunt peste 1.300 de volume. Doru Mărieş stă la un birou încadrat de steagul României (fără gaură), steagul UE şi steagul NATO. Pe uşă tronează o caricatură cu „emanaţii" pe care Asociaţia i-ar vrea judecaţi. Cu voia dumneavoastră, primul pe listă e Ion Iliescu.

Doru Mărieş fumează mult, ţigări lungi şi subţiri. În toată lupta asta a învăţat ce este răbdarea. Revista „Historia", în numărul care apare mâine, vă spune întreaga poveste a unui eşec istoric: „Dosarul Revoluţiei".

„Adevărul": Sunteţi sănătos?

Doru Mărieş: Culmea, după mai bine de două luni în greva foamei, mi-au ieşit bine analizele. Eu nu sunt religios, habotnic, dar fără o forţă bună nu scăpam. E ceva acolo.

Cum a început toată nebunia asta cu „Dosarul"?

Păi, ei l-au închis prin 1995. Era o plângere a Asociaţiei „21 Decembrie" pentru victimele din Bucureşti, atât. În 2004, am reluat chestiunea, am depus alta. Mă gândeam ce nume erau pe plângerea aia! La prima întâlnire cu generalul Voinea i-am arătat. Mi-a zis atât: „Da, acum ne-aţi dat de lucru, domnule Mărieş!". Mă uitam la faţa lui, n-avea nicio grimasă. Tot ce vedeţi în aceste dulapuri e munca acestui om şi a echipei lui. Eu doar după asta îl judec.

În 2004 urma să se prescrie Revoluţia!

Da, atunci, în decembrie 2004, eram disperaţi. Am văzut că nu fac ăştia nimic şi am zis că mă dezbrac de caracter, trec la presiuni de orice tip. Am venit cu staţie pe maşină, cu scandal, cu curent de la baterie. Au venit unii de la Iaşi să mă ajute cu staţia. Mă gândeam: „Domnule, ce oameni cumsecade!".

Veniseră de fapt să ne saboteze. Urlam să iasă un procuror, oricare. „Ce o să faceţi, o să trageţi în noi, ca acum 15 ani?". Aveam nevoie de oprirea prescrierii. I-au dat până la urmă mână liberă lui Voinea. A infirmat rezoluţia veche şi a dispus reluarea cercetărilor.

Tot au îngropat „Dosarul"!

Da, prin decizia Curţii Constituţionale, prin care se reglementa că trebuie separată partea civilă de partea militară. Acolo a fost comanda politică a lui Ion Iliescu, omul care i-a numit la Curtea Constituţională. El şi trupa lui de civili s-au simţit de atunci eliberaţi.

„S-a dispus ca secretarii de partid să rămână pe funcţii!"

„Adevărul": Domnule Mărieş, a fost Revoluţie sau ce a fost
Adevărul": Domnule Mărieş, a fost Revoluţie sau ce a fost?

Doru Mărieş: Noi susţinem că perioada 20-22 decembrie 1989 a fost Revoluţie, după care a fost o lovitură dată Revoluţiei, când şi-au creat unii, prin diversiune, aura de revoluţionari. Iliescu l-a sunat pe Stănculescu, s-au plăcut şi s-au luat. Erau „ecologişti", se întâlneau prin boscheţi. Erau escroci de pe vremea lui Ceauşescu. Ştiţi care a fost lucrul cel mai criminal pe care l-au făcut?

Cel mai criminal document a fost produs de CFSN şi Ministerul Apărării în ziua de 25 decembrie, în jurul orei 21.00. Se dădea dispoziţie ca secretarii de partid să rămână pe funcţii. Atenţie: cotizaţiile de partid şi UTC se strâng şi se depun în aceleaşi conturi! Atunci au omorât moral Revoluţia!

Aţi făcut greva foamei pentru o Revoluţie omorâtă.

Nu ne dădeau o copie după „Dosarul Revoluţiei", nu puteam trimite la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Lucruri inadmisibile! Am cerut să nu se distrugă şi „Dosarul Mineriadei". Eu am făcut puşcărie după Mineriadă.

M-au ridicat că eram „golan". Am făcut şi atunci greva foamei, am terminat-o la 3 august 1990. Acum am intrat pe 4 august. E ca şi cum aş fi continuat ce începusem atunci.

„Ce bună ar fi fost o bâtă!"Unde v-a prins Revoluţia?

În Bucureşti. La 21 decembrie aveam întâlnire cu un prieten, Doru Bejan, student, şi cu prietena lui, la ora 12.00, la Magazinul Victoria. Se spărsese mitingul lui Ceauşescu. I-am zis lui Doru acolo, în faţa magazinului: „A început! Hai să luăm lanţ şi bâte". Am fost la un magazin de unelte agricole, dar închisese. Ce bună ar fi fost o bâtă! Doru a dus fata acasă, eu am luat-o spre Inter. Erau vreo 30 de oameni care strigau „Jos Ceauşescu!", „Timişoara! Timişoara!", mai multe. Am intrat şi eu.

Vă e frică de moarte?

Am văzut-o în greva asta de trei ori. M-am obişnuit. Colegii mei de la Asociaţie credeau că mă pierd, că mă duc. Lupta asta nu e doar a mea.

Merita să muriţi pentru „Dosar"?

Merita să mor pentru „Dosar", dar mai mult merita să trăiesc. Încă mai cred în victoria finală. Altfel, aş înnebuni.

Aţi fost în CC.

Am fost. Eu am intrat pe geam în CC. Erau muniţie la discreţie şi lăzi cu arme, dispozitivul de apărare al CC-ului fusese abandonat. Am luat armă, între etajul cinci şi şase erau doi ofiţeri din gardă, cu pistol. I-am bătut cu încă doi băieţi. Am alergat să-l împuşc pe Ceauşescu, dar când am ajuns pe acoperiş decolase elicopterul. Dacă îl prindeam, îl omoram fără niciun fel de reţinere!

„Trăgeau la Revoluţie şi acum se ocupă de dosar!"

Cum e cu Baricada?

Eu am fost mai sus, la Sala Dalles. Acolo s-a tras în plin. S-au spart geamurile de la Dalles, am fugit în gang. Am vrut să ieşim toţi deodată. S-a făcut „dop" de oameni. Ştii cum e când se face „dop" de oameni? E atunci când întorci capul şi-ţi dai seama că dacă pici, mori.

Petre Roman ?

Mi se face rău. Când l-am auzit pe Iliescu că nu l-a cunoscut până în decembrie, mi s-a făcut rău. Cum nu l-a ştiut, că mergea la Walter (n.r.- tatăl lui Petre Roman) şi îi ducea cadouri „pentru ăla micu". Nu se poate! Avea Dan Iosif o vorbă: „A fost Petre Roman la Inter, dar cu altă treabă". S-au trezit toţi după ce a plecat dictatorul.

În concluzie?

În concluzie, ce pretenţii să ai, dacă Tiberiu Niţu, Adrian Nicolau şi Claudiu Culea, care trăgeau la Revoluţie în Bucureşti şi Timişoara, că erau militari atunci, au ajuns să investigheze dosarul în locul generalului Voinea? Trăgeau la Revoluţie şi acum se ocupă de dosar! Procurorul Marius Iacob o caută pe Elodia. Pe morţi nu-i mai caută nimeni. O ruşine naţională!

http://www.adevarul.ro/societate/dupa_20_de_ani/Teodor_Maries-_-Merita_sa_mor_pentru_-Dosarul_Revolutiei_0_170383355.html
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #547 : Decembrie 16, 2009, 08:50:53 »

Unde sunt asasinii din decembrie 1989?
-- Dupa 20 de ani de la Revolutie, 942 de martiri asteapta sa li se faca dreptate

La 20 de ani dupa scanteia de la Timisoara, care a aprins Revolutia anticomunista din decembrie 1989, Romania nu are niciun vinovat pentru 924 de persoane asasinate incepand cu data de 22 decembrie, cand sotii Ceausescu abandonasera Puterea fugind cu o zi inainte cu elicopterul de pe cladirea fostului CC al PCR.
In cadrul procese la care au avut loc incepand cu 1990, singurii condamnati pentru mortii Revolutiei au fost cateva zeci de activisti PCR si fosti ofiteri de Militie si Securitate, care au indeplinit ordinele lui Ceausescu de reprimare a protestelor "huliganilor" de la Timisoara si Bucuresti. Procesele Revolutiei s-au limitat doar la o parte din cele 162 de persoane ucise in perioada 16 - 21 decembrie 1989 sub domnia lui Ceausescu. Pentru restul de 942 de morti, impuscati dupa ziua fugii Ceausestilor si inscaunarea lui Iliescu, regimurile politice care au urmat nu i-au mai cautat pe vinovati. Totul a fost musamalizat, pentru a se ascunde ca teatrul de razboi artificial de dupa 22 decembrie 1989, a fost o oribila diversiune menita sa-i legitimeze la Putere pe autorii loviturii de stat, care au confiscat Revolutia in interes propriu. O imensa diversiune in care varful de lance a fost Armata.
Dupa impuscarea la repezeala a lui Nicolae si Elena Ceausescu, la Targoviste, in sfanta zi de Craciun, regimul Ion Iliescu a ordonat declansarea "Procesului Timisoara", cu scopul atins pentru o buna perioada de timp, de a crea impresia ca toti vinovatii au fost pedepsiti.
Ucisi in regimul Iliescu
Au trebuit sa treaca ani de zile pana cand opinia publica a realizat ca peste 80% din cei peste 1.100 de eroi-martiri, au fost in fapt ucisi incepand cu 22 decembrie 1989, cand Ceausestii disparusera, iar tara a fost controlata de grupului lui Ion Iliescu (cel care in 24 decembrie 1989, fara nicio calitate oficiala, a ordonat constituirea tribunalului exceptional care i-a condamnat la moarte pe fostii dictatori). In "Procesul Timisoara" au fost condamnati peste 40 de fosti nomenclaturisti si ofiteri ai fostei Militii si Securitati. Majoritatea condamnatilor au beneficiat de reduceri de pedeapsa si de efectele decretului de amnistie dat de FSN in 4 ianuarie 1990.
Statistica oficiala
Conform evidentelor oficiale, numarul celor ucisi la Revolutie este de 1104, din care 543 la Bucuresti si 561 in restul tarii. Din totalul celor 1104 morti, 162 au fost ucisi pana in 21 decembrie inclusiv (ziua in care Ceausestii au fugit cu elicopterul), din care 73 la Timisoara, 48 la Bucuresti si 41 in diverse localitati din tara.
Aspect neelucidat inca, grosul deceselor s-a produs dupa 22 decembrie, cand au fost impuscate 942 de persoane, din care 495 la Bucuresti. Apare evident ca peste 80% totalul mortilor Revolutiei, au fost ucisi in perioada in care tara se afla pe mainile CFSN-ului condus de emanatul Ion Iliescu.
Numarul total al ranitilor a fost de 3352. Pana in 22 decembrie1989 s-au inregistrat 1107 raniti, din care 604 la Bucuresti. Din 22 decembrie 1989 s-au inregistrat 2245 raniti, din care 1275 la Bucuresti.
Evidentele oficiale demonstreaza ca Armata si Internele s-au aflat in epicentrul teatrului de razboi, precum si faptul ca unitatile acestor structuri s-au impuscat intre ele ca urmare a ordinelor diletante ale unor comandanti. Astfel, Ministerul Apararii Nationale (MApN) a inregistrat 260 de militari ucisi si 545 raniti, iar Ministerul de Interne (MI) a avut 65 de morti si 73 raniti.
Razvan SAVALIUC, savaliuc@ziua.ro
http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-12-16&id=263186
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
  • sergiu
  • Membru nou
  • *
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 8
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #549 : Decembrie 18, 2009, 10:49:49 »

Vă invităm pe toţi
Duminică, 20 Decembrie, orele 14.00 la Marşul de Comemorare al Eroilor Revoluţiei. Traseul va fi: Platou Magazin Dumbrava – Monumentul Eroilor Revoluţiei (în faţa Casei de Cultura) – B-dul Nicolae Bălcescu – Piaţa Mare.
Memorat
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
@ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #550 : Decembrie 24, 2009, 16:16:11 »



600 de persoane au fost sechestrate si maltratate la Revolutie, in cea mai ampla operatiune de manipulare din decembrie 1989
Teroristii din Sibiu: un elev, un ospatar si o telefonista
Dupa 20 de ani - Teroristii din Sibiu: un elev, un ospatar si o telefonista
Deecmbrie 1989, Sala de Sport a UM 01512 - civili si cadre ale Ministerului de Interne, desfigurati din bataie si legati cu sfori de maini
Andreea Pocotila
Joi, 24 Decembrie 2009

» In decembrie 1989, in primele zile ale manifestatiilor revolutionare, s-a raspandit zvonul ca vinovati pentru violente sunt teroristii. In Sibiu, orasul dominat de Nicu Ceausescu, aceasta eticheta a fost preluata de fortele Ministerului Apararii si atribuita unor cadre ale Militiei, Securitatii, dar si multor civili. Trei dintre asa-numitii teroristi de atunci povestesc azi cum au ajuns spaima Sibiului si cum si-au petrecut sfarsitul de an 1989 batuti si umiliti intr-un arest militar improvizat la bazinul de inot.

 

Un cuvant a facut cariera la revolutia din decembrie 1989. Acela e "terorist".  S-a aflat pe buzele lui Ion Iliescu, cel care sustine si azi ca a decis lichidarea lui Nicolae Ceausescu pentru a opri acest grup de "diversionisti" de la a mai continua masacrul indreptat impotriva oamenilor pasnici. A fost rostit si de maestrul de ceremonii al Studioului 4 al Televiziunii Romane, Teodor Brates, om de radio si televiziune inca din anii `50, cel care, cu o nonsalanta izbitoare, difuza cele mai absurde zvonuri de la TVR in televizorul alb-negru al
fiecarui cetatean. Cert este ca in ultimele doua decenii nimeni nu a elucidat problema asa-zisilor teroristi. Dar arestari abuzive s-au facut sub aceasta umbrela. Sub acest pretext, la Sibiu, spre exemplu, 600 de persoane au fost retinute in conditii inumane, de la cateva zile la cateva saptamani. Sub acest pretext, la Sibiu, si nu numai, s-a tras liber prin oras, iar cei mai ghinionisti dintre cei iesiti in strada si-au pierdut viata. Pentru ca nimeni nu a fos arestat si condamnat dupa 1990 sub acuzatia de a fi fost terorist, Romania libera prezinta astazi povestea a trei "teroristi" dintre cei 600 retinuti dupa 22 decembrie la Sibiu. Asadar, ce fac ei dupa 20 de ani? Prin ce au trecut acum doua decenii si cum s-a descurcat in toti acesti ani ofiterul care a raspuns de operatiunile militare din zona
Sibiului, cel acuzat de a fi coordonat arestarile abuzive din acele zile?

Elevul: "Ne-au dezbracat si ne-au luat sireturile"

Daca ar putea da timpul inapoi, Lucian Tristiu, un tanar de 35 de ani din Sibiu, ar alege
sa nu iasa in centrul orasului pe 21 si 22 decembrie 1989. Dar lumea atunci il huiduia pe Ceausescu, el avea doar 15 ani, iar curiozitatea era imensa. Acum, doua decenii mai tarziu, Lucian Tristiu duce o viata linistita in Sibiu. Este casatorit, are trei fetite si lucreaza la o firma de termopane. Provine dintr-o familie simpla, cu un tata sofer pe autobuz si o mama care ani la rand a ambalat napolitane la fabrica de dulciuri Victoria. "In 21 a venit un prieten la mine si a zis sa mergem in oras, ca au inceput manifestatiile. Ne-am plimbat toata ziua pe acolo. Ne-am intors acasa abia inainte de miezul noptii, ca ne era somn", spune tanarul, cu un pahar de suc in fata. Lucian bea alcool numai la ocazii speciale si nu a fumat vreodata. Astazi viata sa e una obisnuita si contrasteaza cu acuzatia cu care s-a pricopsit "n urma cu 20 de ani. Caci in haosul creat de zvonuri, in acea iarna de 1989, Lucian Tristiu era un personaj cu totul neobisnuit pentru acele vremuri: un "terorist".

"Pomii erau secerati de cartuse"

Ne intoarcem in timp. Curiozitatea il impinge pe Lucian sa revina in oras si a doua zi, pe 22 decembrie 1989. Dus de multime chiar in centrul valtorii, e nevoit sa-si caute adapost. In jur se trage, blocuri de locuit, Hotelul Continental, sedii de Militie si administrative se scutura de tencuiala sub loviturile violente produse de proiectile. Lucian se refugiaza intr-un bloc chiar de langa Militie. In scara imobilului se petrece o scena care il face pe pustiul de 15 ani sa inteleaga cat de serioase sunt, de fapt, lucrurile care se petrec in jurul sau: cativa barbati il aduc la adapostul scarii de bloc pe un altul care fusese ranit. Omul nu a mai putut fi salvat, murise, iar la capatai cei care l-au adus ii aprind o lumanare. Pe Lucian il cuprinde frica. Cand focul inceteaza pentru scurt timp, iese din imobil, dar ceea ce vede ii inteteste spaima: "Pomii erau secerati de cartuse. In fata unitatii militare erau multi militieni impuscati, altii erau cu mainile sus pe langa gard. Am vazut ca un om o scuipat pe un militian care era impuscat acolo si care inca mai misca un ochi. Atunci, i-a luat casca si i-a dat cu ea in cap". Tanarul isi spune ca e momentul sa plece spre casa. Pe drum insa gaseste un pistol de semnalizare. "Eram mic, mi s-a parut foarte interesant, asa ca l-am luat sa-l duc acasa. De aici a plecat tot necazul meu", povesteste Lucian Tristiu. Pasionat de electronica si cititor fervent al revistelor tehnice, Lucian vede in noua achizitie un prilej de experimentare: "Acasa, ca un copil ce eram, il fluturam prin toata curtea. Taica-meu s-a luat de mine, mi-a zis sa-l arunc, c-or sa ma lege. Dar eu nu vedeam un pericol. L-am desfacut, l-am studiat. Era un cartus tras, inauntru, un tub gol", povesteste vesel. Lucrurile se complica, pe nesimtite, cand un prieten ii aduce sibianului cateva tuburi care pareau a fi condensatori. "Erau ca niste cutii de medicamente. Mi-am dat seama ca erau, de fapt, cartuse pentru pistolul de semnalizare", spune Lucian in timp ce deseneaza in aer forma tuburilor buclucase gasite de prietenul sau pe strada. In cartusul gol pune apoi catran de chibrit umed si il lasa sa se usuce, cu gandul sa-l foloseasca. Din greseala insa, introduce in pistol un cartus nou-nout, dintre cele aduse de prietenul sau.

"Am pus trei cartuse bune in picioare si tubul gol l-am pus culcat, am zis sa nu iau altul. M-am invartit, nu stiu ce-am facut, am atins un tub. Am luat unul, l-am bagat in pistol, c-am zis ca e ala cu catran de chibrit. L-am indreptat spre usa de la baie si am tras. A bubuit rau, vai!, ce m-am speriat, nu se putea sa bubuie asa catranul. S-a facut fum rau, mirosea urat in toata casa, ca de canal."

Incantat de obiectul proaspat procurat, Lucian Tristiu nu da imediat curs ordinului difuzat la radio, prin care cetatenii erau somati sa predea la unitatea militara armele de tot felul. "Abia dupa doua zile, dupa ce mi-a zis tata ca or sa ma lege daca nu predau pistolul, m-am dus cu un vecin spre unitatea militara." Gestul e insa tardiv. Elevul de 15 ani este oprit la un filtru din oras, iar garzile patriotice ii gasesc pistolul in portbagajul masinii in care se afla. "Cand l-au vazut, pac, l-au luat pe vecin, ca era adult. Le-a zis ca era al meu si atunci m-au luat pe mine. Erau garzi patriotice, m-au amenintat ca ma impusca, m-au lovit cu patul pustii, au facut perchezitie la mine acasa. Erau civili cu arme, nici stiau bine despre ce era vorba", reda Lucian scena. In scurt timp, tanarul face cunostinta cu un maior care il si interogheaza in legatura cu "armamentul si munitia" pe care le mai detine. "Mai aveam un cartus acasa, il pastrasem ca sa-l tai sa vad ce e in el", completeaza, cu un zambet inocent, Lucian Tristiu.

Explicatiile si rugamintile unui pusti de 15 ani ii lasa insa pe militari indiferenti. Acuzat de acte de terorism, este dus imediat la Unitatea Militara 01512, unde vede cu cohii lui in jur de 600 de persoane retinute in bazinul de inot. "Ne-au dezbracat, ne-au luat sireturile, ca sa nu ne spanzuram, probabil. Era iarna, erau numai niste covoare puse pe jos in bazinul de inot, golit de apa. Era plin cu oameni, foarte multi de la Militie, multi loviti, cu maini rupte, cu ochi vineti, dar si civili. Cand i-am vazut asa loviti,  m-am gandit: Sa vezi ca ne pun sa sarim de la trambulina in bazinul fara apa", continua sibianul. In acest moment, vocea sa adopta un ton mai degraba cazon.  Urmeaza trei zile "n care refuza mancarea. Militarii, cu "catelele" (n.r. - mitraliere) indreptate spre retinuti, stau cate unul in fiecare colt al bazinului si ii dau fiori. La WC au voie numai cate doi, asa ca dimineata la ora 5.00 se trezeste si se asaza cuminte la coada. Dormitul se executa pe jos, pe niste covoare asezate de-a valma sau, daca e ceva noroc, pe cate-o saltea. Trec astfel trei saptamani cu care Lucian Tristiu isi doreste si acum sa nu fi avut vreodata de-a face. Insa tanarul, azi in varsta de 35 de ani, a pastrat si amintirea unor episoade mai placute, precum mancarea oferita lui, celui mai mic "terorist" din bazin, de catre soldati, dar si unele traumatizante, precum impuscarea unui retinut care a vrut sa sara pe geamul WC-ului. Pe 16 ianuarie 1990, este eliberat si primeste la mana o coala de hartie pe care scrie ceea ce el stia inca din primul moment: ca nu se facea vinovat de acte de terorism.

"Ce faci, mai `bazin`?"
In cei 20 de ani care s-au scurs intre timp, sibianul a evitat sa mai povesteasca experienta bazinului. In 1998 insa a fost chemat ca martor si parte vatamata in procesul intentat fostului comandament al unitatii in al carei bazin si-a petrecut cele trei saptamani dramatice din adolescenta: "M-au intrebat daca am vreo pretentie ca am fost tinut abuziv. `N-am nici una, numai sa ma lasati in pace`, le-am spus. Linistea era mai importanta decat orice. N-a fost o experienta prea placuta. Am vrut sa uit spaima prin care am trecut." Nici cu fosti colegi "de bazin" nu prea s-a vazut in toti acesti ani. O data, pe strada, spune ca l-a recunoscut pe unul dintre ei. "Am strigat dupa el: `Ce faci, mai bazin?`. Dar nu ma mai cunostea, nu mai era in toate mintile." Cand trece pe strada unitatii inca il mai trec frisoane. Inca o data spune ca si-ar fi dorit sa nu fi iesit in strada. "Ei, asta e. Am fost cel mai tanar terorist. Si cand te gandesti ca n-am facut nimic, doar mi-am `ucis` usa de la baie".   

Telefonista: "Nici nu stiam ce-i ala terorist!" 
Meseria de telefonista la sediul Securitatii din Sibiu i-a adus Paraschivei Dumitru, acum in varsta de 57 de ani, multe beneficii. Inainte de 1989, cu un tata colonel in Ministerul de Interne si cu un post la operativa secretizata a fostei Securitati, care implica transferuri telefonice pentru "tot ce insemna sef", Paraschiva Dumitru se simtea privilegiata. Asta, in ciuda faptului ca telefonistele erau civili cu statut special, si nu militari, precum ceilalti angajati ai Securitatii. Salariul bun de atunci si pensia pe masura de acum sunt insa suficiente pentru a nu-i da motive sa se planga. In afara insa de un episod pe care l-a trait in decembrie 1989, cand a fost acuzata ca ar fi terorista si sechestrata o saptamana intr-o unitate militara. 

"Am eu mutra de terorista?"
Paraschiva Dumitru a incercat in ultimii 20 de ani sa nu-si aduca aminte cele sapte zile traite intr-o sala de sport cu geamurile camuflate a Unitatii Militare 01512 din Sibiu. Spune ca a trecut prea mult timp de-atunci si n-are nici un rost sa scormoneasca in memorie acele zile blestemate. Viata ei e alta acum. Dupa `90 a fost reincadrata la Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS), tot ca telefonista, unde a ramas pana acum doi ani, cand a iesit la pensie. Copilul ei este la liceu, sotul i-a murit de cancer in urma cu sase ani, timpul si-l petrece cu televizorul, cu mersul la piata, cu ingrijirea copilului nascut pe cand avea 40 de ani. Accepta cu greu sa povesteasca ce i s-a intamplat in decembrie 1989 si cum a devenit unul dintre cei 600 de "teroristi" care au bagat Sibiul in sperieti.

"Eram in concediu medical la sfarsitul lunii decembrie 1989. Eu, care eram in `aparat`, nu stiam efectiv ce se intampla decat ce prindeam de la colegi, de la televizor, de la vecini", povesteste femeia. Paraschivei Dumitru tot o colega i-a transmis si sa se prezinte la unitatea mili-tara, pe motiv ca trebuie "sa ajute patria". "Era ordin, care se executa, nu se discuta, asa ca m-am dus repede. Aveam legitimatia de securist la mine si acolo, cand mi-au vazut aia legitimatia, sa ma potoape si alta nu!"

In traducere libera, pentru Paraschiva au urmat perchezitia corporala si interogarea in timpul careia ei si altor colege telefoniste li se cerea sa-si recunoasca asa-zisele acte de terorism: "Urlau la noi ca am tras din nu stiu care pod, prin centru. Ne uitam la ei crucis. Doamne, iarta-ma, noi si teroristele! Am eu mutra de terorista? Nici nu stiam ce-i ala terorist!". Dar nu avea cui sa se justifice, pentru ca nimeni dintre cei care stateau "n fata ei cu arma nu o asculta.

"Ne impusca, nu ne impusca, ne impusca"
Ulterior, femeia este dusa "intr-o sala imensa, cu geamurile camuflate, de nici nu stiai ca-i noapte sau zi", plina deja cu zeci de alte "teroriste" pazite de soldati cu pustile incarcate si atintite spre ele. Paraschiva Dumitru nu-si poate sterge imaginea acelei sali si fetele celor inchise acolo. Nu crede ca va putea uita nici nelinistea simtita in acele zile: "Nici nu stiam, ne impusca, nu ne impusca. Urlau la noi: `Teroristilor! Sa nu miste nimeni! Va impuscam, asteptam ordine de la Bucuresti. Vi
l-am impuscat pe Ceausescu!`. Spuneau asta de parca era al nostru!".

In afara de angajate ale Securitatii si ale Militiei, in sala mai erau retinute si zeci de femei obisnuite, care iesisera in strada din curiozitate, precum si multe cersetoare. "Dupa ei, toate eram teroriste. Pana si femeile de serviciu din sediul Securitatii! Ce puteau sa stie ele? Zbierau la noi ca am otravit apa din oras si noi ne uitam ca proastele: `Ce zic astia, frate?" Nimeni nu putea vorbi neintrebat si nici una dintre acele femei nu avea voie sa mearga la toaleta neinsotita de garda armata: "Venea cu pusca dupa tine, usa deschisa la toaleta, chipurile, sa nu sari pe geam. Nici nu vreau sa-mi aduc aminte, am crezut ca-mi pierd mintile".
Dupa sapte zile de retinere, Paraschiva Dumitru este eliberata. Nu existau probe, deci nu era terorista. Ca si Lucian Tristiu, retinut la 15 ani pentru aceeasi prezumtiva infractiune, Paraschiva a avut la dispozitie optiunea de a participa la procesul deschis in 1989. Nu a facut-o insa, si nu pe motiv ca ar fi continuat sa ascunda un mare secret despre adeziunea sa la grupari teroriste fara nume
, ci dintr-un motiv chiar mai simplu: "Nu mi-a trebuit. N-am vrut sa retraiesc acele zile".

Ospatarul: "Multimea o luase razna"
Ziua de 22 decembrie 1989 a inceput pentru Lucian Bucurenciu, pe atunci ospatar la Hotelul Continental din Sibiu, ca una obisnuita. A mers la serviciu, a aranjat mesele, le-a schimbat fetele, a pregatit sala restaurantului din incinta hotelului ca in oricare alta zi. Hotelul avea clienti destui, tocmai fusese "Joia Sibiana". Ospatarii discutau intre ei despre manifestatiile din ziua precedenta. La Timisoara deja se trasese, la Bucuresti incepuse focul, iar dictatorul urma sa plece de pe CC, dar nici Lucian, nici colegii sai nu si-au dat seama de amploarea evenimentelor. Asta, pana cand au vazut grupurile care, in drum spre centrul Sibiului, treceau prin fata hotelului. "Am iesit toti pe terasa si vedeam cum veneau oamenii, in grupuri, spre Piata Unirii. Veneau din trei parti, s-au intalnit in centru. A fost ambuscada, ca a venit o masina de Militie, dar i-au fugarit pe militieni." Cand povesteste, barbatul, care azi e paznic la o firma de protectie si paza, cere un creion ca sa ne deseneze cine, cum si de unde tragea cand a inceput focul serios in oras, in zona Continentalului. "Au inceput sa traga ca dementii, din unitatea militara, spre Militie, care era peste drum. Lumea a zis ca au venit rusii, ca au venit strainii. Eu n-am vazut pe nimeni. N-a venit nici dracu`! Au tras ca nebunii militarii, inclusiv elevi de la scoala militara, neinstruiti, carora le puneau arme in brate."

"M-au luat aproape pe sus"
Pe masura ce povesteste, roseata din obraji i se accentueaza. Emotia ii creste si mai mult cand spune ca si-a gasit masina gaurita in plafon de gloantele trase dintr-un elicopter. "Deh, aparatorii nostri! Am plecat cu masina, asa impuscata cum era, spre casa lui frate-miu, ca trebuia sa-l duc pe nepotu-miu la gara. Facea armata la Fagaras si primise ordin sa se prezinte la unitate. Am trecut prin sapte mii de filtre, aveam portofelul cu acte, legitimatia neactualizata, scria ca sunt barman la Unicom, unde lucrasem inainte. In fine, l-am dus la gara si m-am intors la frate-miu", spune Bucurenciu. Dupa cateva ore, sibianul coboara la masina cu gandul sa plece spre casa sa. La iesirea din bloc, un vecin il anunta ca Armata i-a controlat masina si i-a luat portofelul, pe motiv ca autoturismul ar fi fost "terorist", din moment ce era gaurit de gloante in plafon.

"Era deja un grup de civili inarmati. Cand m-au zarit jos, la masina, nu m-au mai lasat sa plec. Cica eram terorist. O femeie a zis multimii ca eu am aruncat munitie in blocul P16, deci sunt terorist. Au inceput si altii, unul care vindea lozuri a urlat: `Hotul de ospatar!`. Multimea o luase razna si toti urlau ca eu sunt terorist. Aveam niste pantaloni cu manseta, mai largi, eram mai plinut ca acum, eram si tanar, si m-au gasit pe mine terorist. Ca am omorat pe nu stiu cine. M-au luat aproape pe sus. A venit un ARO de la Armata si m-au bagat in el."

In cateva clipe, asadar, cu ajutorul probelor de martori oferite de multime, ospatarul de la Continental Lucian Bucurenciu era arestat pentru ca ar fi indeplinit misiuni de care avea habar numai din filmele vazute la video cu prietenii. Din fata blocului a ajuns in scurt timp la subsolul unitatii militare, unde a fost retinut cinci zile. A cunoscut in acel loc doi ofiteri de Securitate, doi vanatori gasiti cu arme la ei si alti cativa civili. "Unii erau legati cu sfori de scaune de fier. Pe mine nu m-au batut, dar in aia de la Securitate au dat", spune Bucurenciu, care a dormit cinci nopti pe o banca
din vestiarul cu lacat la usa si geamuri sudate. Cand lucrurile s-au lamurit, barbatul a dat o declaratie "cu lux de amanunte" si a fost dus la "un fel de proces" in care i s-a adus la cunostinta ceea ce stia si el, ospatarul de la Hotel Continental: "Nu sunteti terorist".
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • scheianul
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Nihil Sine Deo
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #551 : Decembrie 24, 2009, 16:18:06 »

Fostul comandant se apara: "Fiecare vrea adevarul lui"
Persoana pe care cei trei asa-zisi teroristi intervievati de Romania libera o gasesc vinovata pentru retinerea lor abuziva sub acuzatia ca ar fi fost teroristi este Aurel Dragomir, sef al garnizoanei din Sibiu si al Unitatii Militare 01512. Lor li se alatura zeci de alti martori citati in rechizitoriul procurorilor militari deschis impotriva lui Aurel Dragomir, pe baza caruia ofiterul a si fost trimis in judecata in 1998 pentru instigare improprie la omor deosebit de gav, distrugere calificata, omor, neglijenta in serviciu. Fostul comandant neaga insa acuzatiile si spune ca multi dintre cei sechestrati au fost adusi acolo de revolutionari sau au venit de bunavoie. Recunoaste totusi ca unii oameni au fost inchisi de militari, dar nu din ordinul sau.

"Atatea s-au napustit asupra mea!"
Despre fostul sef al garnizoanei sibiene circula zvonuri ca nu ar mai fi in toate mintile. Altii spun ca s-ar fi mutat din Sibiu sau chiar ca ar fi fugit din tara. Romania libera a stat insa de vorba cu fostul ofiter. Nu e plecat din tara si nici macar din Sibiu. Dragomir locuieste cu chirie, intr-un apartament din oras, impreuna cu sotia.
Intre timp a iesit la pensie si se imparte intre cresterea nepotilor si eforturile de a-si demonstra nevinovatia. La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, spune ca nu are nimic sa isi reproseze. "Cu atatea acuze, cu atata val de ura, nu ma faceti decat sa ma lupt ca megalomanii, ca atatea s-au napustit asupra mea!", incepe Aurel Dragomir discutia. Este acuzat ca ar fi ordonat sechestrarea celor 600 de persoane - 400 de cadre ale Ministerului de Interne si Securitatii, dar si 200 de civili Ð si distrugerea locuintelor considerate "cuiburi de teroristi".
Unitatile militare, sub comanda sa, ar fi participat la reprimarea manifestatiilor din 21 si 22 decembrie, pentru ca apoi sa treaca brusc de partea revolutionarilor si sa se implice intr-o adevarata vanatoare de teroristi. Dragomir neaga insa orice implicare a sa in organizarea asa-numitului "lagar" de la Sibiu: "Ii aducea lumea din oras, civilii. Ii luau si ii aruncau peste gard. Iar altii veneau singuri, a fost unul de la Militie care n-a plecat de la mine din birou. Cica `Dragomir i-a tinut cu forta`. Arata-mi mie! `Dragomir a venit la bazin si a zis sa-i impuscam, sa facem, sa dregem.` Sau cea mai tare, cica m-am repezit la unul si i-am smuls dintii de aur cu clestele din gura, dupa care i-am bagat mancarea cu facaletul!".   

11 ani fara o decizie definitiva
Dupa acuzatiile grave care i s-au adus dupa 1990, Aurel Dragomir a supravietuit datorita unui discurs agresiv, presarat cu acuze grele impotriva anchetatorilor. Din cand in cand, isi cere scuze pentru tonul rastit pe care il pune pe seama carierei sale de militar. Evita raspunsurile directe la intrebari, face multe paranteze, insira zeci de nume si declaratii imprimate in memorie in cei 11 ani de infatisari la tribunal.

In ce priveste marturiile celor retinuti in bazin, Dragomir le neaga cu determinare: "Si ei (n.r. - militarii) de unde primeau ordine? stiti cate trepte sunt de la comandantul de grupa pana la comandantul scolii? Vreo 10!".
Ceea ce recunoaste totusi este ca ultimul cuvant ii apartinea intotdeauna, indiferent de ordinele care se succedau, dar da vina pe situatia-limita a acelor zile. si acuzatia ca ar fi inarmat civili, fapt ce ar fi dus la moartea unor persoane nevinovate, se loveste de fostul comandant ca de un zid: "Nici o arma nu era de la Armata, ei (n.r. - civilii) au devastat sediul Militiei si a luat fiecare de unde a putut. Mie nu-mi lipseste nici o arma. Insa, dupa evidentele de atunci, de la Inspectorat (n.r. - de Militie) lipseau 300 de arme".

Potrivit acestuia, evenimente de genul celor de la sfarsitul anului 1989 nu se pot ancheta. "Fiecare vrea adevarul lui. Fiecare o sustine pe a lui", spune fostul locotenent-colonel. Procesul lui Aurel Dragomir, intentat in 1998, nu a ajuns la o hotarare definitiva nici pana astazi. A trecut, ani la rand, pe la mai multe instante, dar a fost restituit la Parchetul Militar pentru refacerea cercetarilor pe fond.
Memorat

Pentru cei adevarati si verticali! S-auzim numai bine!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #553 : Ianuarie 10, 2010, 22:41:59 »

20 de ani de la revolutia din 1989 - VIDEO
 Cei care vor  sa retraiasca momentele principale ale revolutiei sibiene pot face acest lucru la sediul  primariei din Piata Mare. Aici a fost inaugurata o expozititie de fotografii care suprind secvente din 21 pana in 24  decembrie 1989. Expozitia este realizata de  Dan Toader si poate fi vizitata pana la inceputul lunii ianuarie.

http://www.stirisibiu.ro/timp-liber/20-de-ani-de-la-revolutia-din-1989-video-3
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #554 : Februarie 19, 2010, 15:16:10 »

Anunt important pentru revolutionarii din Sibiu!

Toti revolutionarii de buna credinta,revolutionarii care au iesit in strada in Decembrie 1989 cu gandul si fapta de a face o inlaturare totala a regimului comunist;Toti cei care si-au dorit o schimbare radicala in bine a tarii noastre,si au dat dovada de o continuare a luptei pentru idealurile revolutiei din 1989;Toti cei care nu si-au incetat lupta pentru inlaturarea neocomunistilor de la putere,continuatori si reprezentanti ai partidului comunist,care au furat (confiscat)revolutia,in frunte cu Ion Iliescu,si au franat progresul Romaniei si inainte de 1989 si dupa 1989;Toti cei care fac dovada ca nu au fost implicati in activitatile securitatii comuniste;toti cei care fac dovada ca nu au fost activisti ai Partidului Comunist Roman;Toti cei care vor din toata inima aflarea adevarului despre Revolutia Romana din Decembrie 1989,sunt invitati sa i-a legatura telefonic,sau sub orice varianta de contact,cu Sucuturdean Nicolae,telefon 0741.539392.     E-mail:  n.sucuturdean89@yahoo.com    sau: revolutionarulsibian@gmail.com  . Va invit pe toti sa luati parte la infintarea unei filiale in Sibiu a Asociatiei 21 DECEMBRIE 1989-Bucuresti.Asociatie care a dat dovada de continuarea idealurilor revolutiei noastre.Asociatie al carei Presedinte este Domnul TEODOR MARIES.
Va astept sa ma contactati pentru a purta discutii despre cele anuntate mai sus.
Sucuturdean Nicolae,tel.0741.539392.  E-mail: n.sucuturdean89@yahoo.com     /   sau:  revolutionarulsibian@gmail.com

PS.Anunt totodata pe aceasta cale ca-mi dau demisia din Asociatia Revolutia Sibiu "89.Respect si prietenie pentru fostii mei colegi!

........................
STATUTUL ASOCIAȚIEI „21 DECEMBRIE 1989” BUCUREȘTI

CAPITOLUL I
Art. 10. Poate deveni membru al Asociaţiei orice cetăţean român, indiferent de sex, naţionalitate sau confesiune religioasă, care aderă deplin şi necondiţionat la prezentul statut şi îndeplineşte cel puţin una din condiţiile de mai jos:

a)a participat direct la confruntarea cu forţele dictaturii comuniste în Bucureşti sau în ţară , în ziua de 21 Decembrie 1989

b)a fost reţinut / rănit în noaptea de 21-22 Decembrie de organele de represiune ale dictaturii comuniste

c)este urmaş al unuia din eroii martiri decedaţi ca urmare a participării la acţiunile anticomuniste din 16–21 Decembrie 1989

d)este urmaş al unuia din membrii asociaţiei

Cititi cu atentie statutul:
http://www.asociatia21decembrie.ro/prezentarea-asociatiei/
Memorat

Nihil sine Deo!!
Pagini: 1 ... 35 36 [37] 38 39 ... 104
Schimbă forumul: