Main Content:

Pagini: 1 ... 43 44 [45] 46 47 ... 104

@ REVOLUTIA SIBIU 1989 @

  • Marius
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1077
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #660 : Aprilie 06, 2010, 12:36:35 »

Domnul Cristian Delcea m-a sunat pe telefonul mobil pentru al ajuta sa ia legatura cu niste revolutionari sibieni care au cunostinta de cele intamplate la Sibiu in decembrie 1989.(eu ne fiind in Sibiu)Nu stiu ce s-a intamplat caci dumnealui nu a luat legatura cu toti cei de la care eu i-am dat numerele lor de telefon.Va spun ca eu nu am auzit nici macar o data pe cineva sa strige lozinca „Să plece tăticu', vrem să vină Nicu!",si sunt un participant direct la revolutia din Sibiu inca din dimineata zilei de 21 decembrie 1989.
Asa se in tampla atunci cand cineva (care poate sa fie bine intentionat) precum domnul ziarist Cristian Delcea,nu-i cunoaste pe cei de la care i-a interviuri.Nu spun ca totul este eronat sau fals,dar cu o documentare fara probe materiale se poate cadea in capcana falsificarii istoriei.Domnul ziarist de la Adevarul are cont deschis aici pe forumul revolutionarilor.Daca doreste putem purta un dialog.Eu i-am atras atentia ca poate sa cada in capcana celor interesati sa duca discutiile despre revolutie in favoarea unora,care nu au interes sa spuna adevarul.Pentru a ne face o parere despre realitatea faptelor despre revolutia sibiana al rog pe domnul Delcea sa spuna numele celor de la care a luat informatii.

Sună-l înapoi pe domnul Delcea şi cere-i să-ţi spună pe baza cărei declaraţii a scris că la revoluţia din Sibiu s-a scandat "Să plece tăticu', vrem să vină Nicu!". Să spună exact momentul şi locul în care s-ar fi strigat acea lozincă şi cine e martorul care i-a declarat asta. Dacă nu are dovezi în sprijinul celor scrise, cere-i să publice o dezminţire.
Şi alţi revoluţionari sibieni ar putea să spună dacă au auzit sau nu lozinca asta. N-ar strica ca conducerea asociaţiilor de revoluţionari sibieni să analizeze problema, şi dacă această lozincă nu s-a strigat (dacă se adună 10 revoluţionari care au participat la diferite etape ale revoluţiei sibiene şi nici unul dintre ei nu-şi aminteşte de o asemenea lozincă, cred că se poate spune cu destulă siguranţă că asemenea lozincă n-a existat; se mai pot consulta şi declaraţiile revoluţionarilor date la înscrierea în asociaţii - pomeneşte vreunul de asemenea lozincă?) daţi un comunicat oficial la Rompres şi Mediafax în care să protestaţi împotriva campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei dusă de ziarul "Adevărul".
Aş adăuga că chestiile astea cu "Nicu Ceauşescu cel iubit de oameni, care era o variantă pentru conducerea ţării în 1989" se leagă de nişte minciuni scrise în 1990 de Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei (cum l-am numit în cartea "Falsificatorii istoriei").
Despre buna credinţă a celor de la "Adevărul" eu am serioase îndoieli. Pe blogul meu, la pagina "Analize despre revoluţia din 1989" am un subcapitol dedicat special campaniei mincinoase din ziarul "Adevărul".
Memorat
  • iulia
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #661 : Aprilie 06, 2010, 13:38:23 »

Cine a strigat  Sa plece taticul vrem sa vina NICU...eu nu am auzit asa ceva cred ca daca auzeam pe cineva il pocneam de nu se vedea.....cine a declarat acest lucru ? vrem sa stim si noi....
Memorat
  • iulia
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #662 : Aprilie 07, 2010, 07:56:37 »

ANUNT IMPORTANT>>>M AM SUPARAT PE COMUNISTII CARE INCA NE MAI CONDUC....pe cale de consecinta, incep sa adun probe pentru aceea care au fost securistocomunisti si in trecut, sunt in functii importante si acum, si folosesc aceleasi metode.....voi scrie o carte despre acestia...VA ROG SA MA SPRIZINI TI IN DEMERSUL MEU....PRIMUL PE LISTA ESTE ONUC NEMES VINTILA dir. BIBL. ASTRA cine poata sa mi spuna ceva despre acest personaj catalogat ca criptocomunist, sa ia legatura cu mine, la adresa[email]sibiuiulia@yahoo.com Voi reveni cu amanunte...inep sa umblu dupa lista vechiului aparat de partid, primarie, cons judetean dinaite de revolutie...Multumesc.
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #663 : Aprilie 07, 2010, 21:29:56 »

Blogul grupului de acţiune "Noii Golani" Sibiu
7 aprilie 2010 – 1 an de la revoluţia din Chişinău
6 aprilie 2010 — noiigolanisibiu
Pe 7 aprilie aprindem o lumânare pentru victimele protestelor anti-comuniste de la Chişinău

Acum un an, tinerii din Republica Moldova au iesit pe strazile Chişinaului pentru a protesta împotriva rezultatelor alegerilor din 5 aprilie. Sute de persoane au fost arestate, unele dintre ele suferind torturi groaznice. Au fost înregistrate 4 decese în condiţii foarte suspecte: Valeriu Boboc, Eugen Țapu, Ion Țibuleac si Maxim Canișev.

Vino miercuri, 7 aprilie, la ora 20.00 cu o lumânare sau o floare în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu, la Monumentul Eroilor din decembrie 1989, pentru a arăta că sacrificiul tinerilor nu a fost in zadar.

http://noiigolanisibiu.wordpress.com/
http://www.noiigolani.ro/
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • iulia
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 708
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #664 : Aprilie 07, 2010, 22:19:48 »

Salut Niculae.....am fost, si spre surprinderea mea , au participat destu i de multi....s a tinut un moment de reculegere, s au aprins lumanari, si, s a scris din lumanari aprinse, LIBERTATE a vorbit Angela de la Chisinau, apoi am luat cuvantul eu, in calitate de pres. AS Revolutia Sibiu 89, si am facut o paralela intre implicarea tinerilor de la Chisinau pentru daramarea comunismului si implicarea noastra in 89 tot pentru starpire comunismului....le am aratat ca de aici incolo este foarte important ca atat noi cat si societatea civila, trebuie sa ne implicam mai mult in procesul democratic si sa veghem la implinirea idealurilor revolutiei, sa l sprijinim pe Doru Maries pentru legea LUSTRATIEI, sa intram in normalitate intr un stat de drept , european....nici ploaia nici nielutii care ne filmau pe de margini nu ne a umbrit solemnitatea acelu i moment.....
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #665 : Aprilie 07, 2010, 22:32:38 »

Ma bucur Iulia ca ai fost alaturi de minunatii tineri de la grupul de acţiune "Noii Golani" Sibiu.Anul trecut am fost si eu.Acum sunt departe de Sibiu,dar sunt cu sufletul alaturi de acesti tineri.Bunul Dumnezeu sa-i binecuvanteze.
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11602
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #666 : Aprilie 07, 2010, 23:15:34 »

Blogul grupului de acţiune "Noii Golani" Sibiu
7 aprilie 2010 – 1 an de la revoluţia din Chişinău
6 aprilie 2010 — noiigolanisibiu
Pe 7 aprilie aprindem o lumânare pentru victimele protestelor anti-comuniste de la Chişinău

Acum un an, tinerii din Republica Moldova au iesit pe strazile Chişinaului pentru a protesta împotriva rezultatelor alegerilor din 5 aprilie. Sute de persoane au fost arestate, unele dintre ele suferind torturi groaznice. Au fost înregistrate 4 decese în condiţii foarte suspecte: Valeriu Boboc, Eugen Țapu, Ion Țibuleac si Maxim Canișev.

Vino miercuri, 7 aprilie, la ora 20.00 cu o lumânare sau o floare în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu, la Monumentul Eroilor din decembrie 1989, pentru a arăta că sacrificiul tinerilor nu a fost in zadar.

http://noiigolanisibiu.wordpress.com/
http://www.noiigolani.ro/
Chiar daca sunteti departe, nu e de scuzat intarzierea postarii anuntului, pt ca in el se facea referire la ora 20, iar dv ati postat la 22 si jumatate.
Memorat
  • bambilici
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 11602
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #667 : Aprilie 07, 2010, 23:17:44 »

Stiu ca nu e sabotaj, dar, pt cei care nu au citit ce ati mai scris despre subiect, asa pare.
Memorat
  • LRD-S ,NR.47
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 4234
  • Nihil sine Deo!
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #668 : Aprilie 08, 2010, 09:36:44 »

Find departe de Sibiu,prins cu alte probleme am pierdut firul evenimentelor."NOII GOLANI"de Sibiu stiu ca nu sunt in Sibiu,de aceia nu m-au anuntat de actiunile lor.Am scris si eu cand am aflat.
Memorat

Nihil sine Deo!!
  • Marius
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 1077
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #669 : Aprilie 10, 2010, 11:26:24 »
Memorat
  • nicoleta
  • Vizitator
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #670 : Aprilie 10, 2010, 13:12:42 »



 Despre filmul "gasit intamplator" la Sibiu !.Ca prima observatie utila si concludenta trebuie deterimat firma producatoare a filmului . In comertul socialist, si asta luat pe sub mana, in 1989 se comercializa un anumit tip de film color din RDG !. E filmul comun sau "special" ?. Filmul color nu era prea iubit caci nu prea era "in voga" televiziunea color .In al doilea rand pare sa fie fotografiat ca "dovada" pentru viitoare represalii si nicidecum printr-o mansarda !. S-ar deosebi in fata obiectivului macar un element din aceasta.S-ar mai putea formula si alte considerente !. E posibil orice !.
Memorat
  • Revo SB
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 934
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #671 : Aprilie 11, 2010, 09:18:17 »

Masacrul de la Sibiu, diversiunea perfectă
La 22 decembrie 1989, Armata, provocată de trăgători misterioşi, a mitraliat sediile Miliţiei şi Securităţii. 43 de oameni şi-au pierdut atunci vieţile: 5 militari, 25 de cadre din Ministerul de Interne şi 13 civili. „Adevărul“ vă prezintă istoria unei după‑amieze de coşmar.

Sibiul este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante oraşe de pe harta Revoluţiei. Un oraş unde, în ultimele zile ale lui decembrie 1989, nimeni nu mai era sigur de nimic şi nimeni nu avea încredere în nimeni.
Printre gloanţe de toate tipurile, oamenii se confruntau, mai presus de toate, cu o armă cumplită şi surprinzătoare, în faţa căreia nimeni nu ştia unde şi cum ar putea să se ascundă. O armă care-l transforma în suspect chiar şi pe cel mai bun prieten şi despre care românii aveau să afle peste ani că se numeşte manipulare.

Apogeul diversiunilor care au măcinat Sibiul spre finalul lui 1989 a fost atins la 22 decembrie, când s-a produs cea mai reuşită transpunere în practică a firului roşu care a dominat scenariul Revoluţiei: conflictul dintre Armată şi Interne. Securiştii şi miliţienii au fost transformaţi peste noapte în „terorişti" cu sânge rece, care ucid fără să stea pe gânduri oameni nevinovaţi.

„Sinuciderea" lui Milea, prima scânteie

În după-amiaza zilei de 21 decembrie, sediile Miliţiei şi Securităţii fuseseră înconjurate de mai multe grupuri de manifestanţi. Unii dintre ei au forţat pătrunderea în cele două clădiri şi s-au dedat la acte de vandalism, incendiind mai multe maşini din zonă, după care s-au retras scandând către cadrele Ministerului de Interne: „Mâine venim şi vă măcelărim!".

A doua zi, în jurul orei 9.30, în timp ce aproximativ 30.000 de oameni se adunaseră în faţa Casei de Cultură, câteva mii de persoane au revenit în faţa Miliţiei, solicitând eliberarea unor presupuşi arestaţi.

În aceeaşi dimineaţă, Iulian Rotariu, şeful de la Inspectoratul Ministerului de Interne, însoţit de şeful Miliţiei şi şeful Securităţii din Sibiu, s-a deplasat la Unitatea Militară 01512, aflată peste stradă de instituţiile Ministerului de Interne. Acolo au format o „celulă de criză" împreună cu locotenent-colonelul Aurel Dragomir, comandantul unităţii militare. În virtutea acestei colaborări, în stradă a fost dispus un cordon de militari de la UM 01512, dispozitiv care avea rolul de a proteja atât unitatea militară, cât şi sediile Miliţiei şi Securităţii de furia manifestanţilor.

Oamenii au reacţionat cu simpatie faţă de militari şi au cerut constituirea unei comisii care să verifice dacă în sediul Miliţiei există arestaţi. Un grup alcătuit din trei ofiţeri de Armată şi câţiva demonstranţi au intrat în Miliţie şi i-au anunţat pe revoluţionari că nu există nicio persoană arestată.

Comunicatul care a anun ţat sinuciderea generalului Vasile Milea (ora 10.52), la acel moment ministru al Apărării, a produs un „declic". Percepţia generală asupra acelei veşti a fost aceea că Milea fusese omorât de Securitate din ordinul lui Ceauşescu, deoarece refuzase să tragă în popor. Oamenii din stradă au început să devină violenţi, făcând presiuni asupra clădirilor în care se aflau sediile Miliţiei şi Securităţii. De asemenea, în mintea comandantului Aurel Dragomir a început să încolţească ideea că şefii instituţiilor din Ministerul de Interne aflaţi la el în birou (şi subordonaţii acestora aflaţi în clădirile de vizavi) ar putea fi nişte inamici.

„Am ordonat cadrelor şi elevilor de pe hol să nu mai părăsească biroul comandantului. Pentru câteva secunde m-am gândit că mi se poate scoate pistolul de la şold, mi se trage un glonţ în cap, apoi mi se pune pistolul în mână. Aşa am gândit atunci", mărturiseşte Aurel Dragomir.

Nicu Silvestru, şeful Miliţei Sibiu la acel moment, descrie cu lux de amănunte reacţia comandantului de la UM 01512, la audierile în procesul lui Nicu Ceauşescu, în 1990: „La anunţarea morţii lui Vasile Milea, Dragomir parcă a înnebunit. Şi‑a pus mâinile în cap şi a început să se vaite. Din acel moment şi-a schimbat atitudinea faţă de noi".

Moartea se îmbracă în combinezon

Speriaţi de presiunile manifestanţilor, miliţienii şi securiştii au obţinut acordul superiorilor, inclusiv pe cel al lui Nicu Ceauşescu (fiul dictatorilor era prim-secretar de partid la Sibiu), de a afişa la ferestre următorul mesaj scris pe o bucată mare de pânză albă: „Miliţia este în slujba poporului. Nu vrem violenţă, organizaţi-vă pentru dialog".

Mesajul a fost primit cu aplauze de către o parte a revoluţionarilor şi lucrurile păreau să intre pe un făgaş normal. Armata, Securitatea şi Miliţia fraternizaseră cu demonstranţii, iar victoria poporului era aproape, în condiţiile în care, cam în acelaşi timp, cuplul dictatorial decola de pe acoperişul Comitetului Central.

Partea sângeroasă a revoluţiei de la Sibiu era însă abia la început. Maeştrii diversiunii au ştiut că este momentul să intre în scenă. În jurul orei 12.15, un grup de circa zece indivizi îmbrăcaţi în combinezoane negre a apărut în zona dintre clădirea Securităţii şi Policlinica cu plată şi au deschis focul asupra cordonului de militari aflaţi în faţa unităţii 01512, rănindu‑l mortal pe Dan Miţiţi, elev la Şcoala Militară „Nicolae Bălcescu" din Sibiu. A fost momentul care a declanşat un adevărat măcel, soldat cu nu mai puţin de 43 de morţi, cadre militare, cadre MI şi civili.

Trăgători diversionişti

În timp ce în faţa Unităţii Militare 01512 şi a instituţiilor Ministerului de Interne se desfăşura un adevărat măcel, 30.000 de sibieni demonstrau la Casa de Cultură, în zona centrală a oraşului. Curios este faptul că aproximativ în acelaşi moment în care indivizii în combinezoane negre au deschis focul omorându-l pe soldatul Miţiţi, de pe alte clădiri s-a tras şi în zona Casei de Cultură, mulţimea fiind dispersată. Deşi s-au tras mai multe focuri de armă, niciunul din cei 30.000 de oameni n-a fost atins de vreun glonţ. Este încă un exemplu că în Sibiu au existat trăgători profesionişti ale căror scopuri au fost panica şi manipularea.

Cine erau „bărbaţii în negru"

În episoadele care urmează din serialul „Misterele Revoluţiei", „Adevărul" va face lumină în cazul enigmaticilor bărbaţi în combinezoane negre! Vom spune cine a organizat misiunea de diversiune. „Cazul Sibiu" reprezintă prototipul scenariului revoluţionar gândit în cancelariile marilor puteri şi pus în practică de o clică de criminali. Diversiunea de la Sibiu a început la 12.15, la doar şase minute de la decolarea elicopterului de pe sediul CC. Este prima diversiune după fuga Ceauşeştilor.



După asaltul militarilor, sediul Miliţiei din Sibiu era o ruină

Dispariţia ciudată a lui Aurel Dragomir

Rănirea mortală a lui Dan Miţiţi a întărâtat Armata şi manifestanţii împotriva Miliţiei şi a Securităţii. Aurel Dragomir le-a reproşat capilor din Ministerul de Interne, aflaţi la el în birou, că oamenii lor i-au omorât un militar, iar revoluţionarii aflaţi în stradă au început să atace cu pietre şi să forţeze intrarea în clădirile Internelor. De la etajul trei din clădirea Securităţii se deschide foc asupra oamenilor din stradă.

Ion Botărel, fost ofiţer de Securitate, susţine că a tras în caldarâm pentru a le arăta demonstranţilor că nu sunt gloanţe oarbe. Ioan Stura, unul dintre revoluţionarii implicaţi, declară altceva: „S‑a deshis foc de armă automată, prima dată în aer, iar apoi asupra celor din curte, de la etajul trei al clădirii în care se afla Securitatea. La circa trei metri de mine a fost rănită o femeie, la mâna dreaptă".

Derută şi frică

În mod foarte straniu, deşi tensiunea devenise uriaşă, comandantul Aurel Dragomir îşi părăseşte unitatea şi, conform declaraţiilor sale, pleacă la spital cu elevul Miţiţi, care nu-şi dăduse încă ultima suflare. „Analizată astăzi, fără presiunea formidabilă a acelor clipe, decizia de a pleca la spital cu Miţiţia este, fără îndoială, greşită. Dar aşa am hotărât atunci, pentru că altfel îl tratau medicii dacă mergea comandantul cu el", susţine Dragomir. Acesta a lipsit aproximativ 20 de minute şi neagă orice altă semnificaţie a acestei absenţe în afară dorinţei de a‑şi ajuta un subordonat rănit grav. Cert este că în intervalul în care Aurel Dragomir a lipsit din unitate s-a petrecut cel mai important moment al zilei de 22 decembrie.

Sub presiunea tot mai violentă a manifestanţilor, mai multe cadre din Ministerul de Interne au hotărât să-şi părăsească sediul, căutând protecţie în curtea Unităţii Militare 01512, aflată vizavi. În declaraţiile date la dosar, în ancheta procuraturii militare în „cazul Sibiu", puţinii supravieţuitori ai acestui grup recunosc faptul că erau înarmaţi şi că unii dintre ei au avut proasta inspiraţie de a trage câteva focuri în aer în timp ce traversau strada.

Explicaţia lor este că voiau să-i ţină departe pe manifestanţii violenţi. Derutaţi probabil şi de acele focuri de armă, militarii de la UM 01512 au interpretat fuga disperată a cadrelor MI ca pe un atac îndreptat asupra Unităţii Militare şi au deschis focul asupra lor. Unii au fost seceraţi de gloanţe chiar în mijlocul străzii, alţii în timp ce săreau gardul, iar unii au fost împuşcaţi în curtea unităţii.

Miliţia şi Securitatea, atacate cu tab-ul!

Aşa-zisul atac al cadrelor MI a fost urmat de rafale răzleţe venite dinspre clădirile aflate peste stradă. Cei prezenţi în acel moment în sediile Miliţiei şi ale Securităţii susţin că nu au tras niciun glonţ asupra Unităţii Militare.

Focurile veneau, conform mai multor mărturii, de pe blocurile din spatele celor două instituţii şi aveau menirea de a-i panica pe militarii de la 01512 şi de a le crea impresia că sunt atacaţi de către miliţieni şi de securişti.

„În jurul orei 13.00 am auzit câteva focuri de armă venind din spatele clădirii, din zona blocurilor. La scurt timp, o ploaie de gloanţe s-a abătut asupra noastră dinspre Unitatea 01512, spârgând toate geamurile", ne povesteşte Nicolae Pinciu, fost ofiţer de Securitate.

Căzută în capcana diversioniştilor poziţionaţi pe blocurile din apropiere, Armata nu s-a oprit doar la a-i ciurui pe miliţienii care încercau să se adăpostească, ci au declanşat un foc susţinut şi asupra imobilelor de vizavi în care îşi aveau sediul Miliţia şi Securitatea.

Disperaţi, oamenii aflaţi în cele două clădiri au scos cearşafuri albe pe geamuri şi au făcut apeluri disperate prin telefon către Aurel Dragomir, care se întorsese între timp de la spital. Cereau ca militarii lui Dragomir să înceteze focul. Toate aceste iniţiative nu au avut niciun rezultat, iar Constantin Dudoiu, ofiţer de Securitate, a sunat la Bucureşti şi a luat legătura cu generalul Stănculescu, ministru al Apărării în acel moment. Acesta a promis că va vorbi cu comandantul UM 01512. „Stănculescu m-a întrebat ce se întâmplă, iar eu i-am spus că unitatea este atacată. Că se trage asupra noastră din toate părţile. Atunci, el mi-a răspuns: «Apără-te, pe răspunderea mea!»".

Militarii erau permanent întărâtaţi de rafale răzleţe venite dinspre zona clădirilor aflate peste stradă şi nu s-au lăsat până ce n-au transformat clădirile Ministerului de Interne în ruine fumegânde. În jurul orei 16.00 au fost aduse inclusiv două TAB-uri care au tras cu mitraliera din dotare în Miliţie şi în Securitate. La scurt timp după consumarea acestui moment, vacarmul a încetat. Era însă doar o scurtă pauză în filmul evenimentelor de la Sibiu, unde haosul avea să mai domnească în continuare şi să mai facă multe victime.

Susţinută cu ardoare de populaţie, Armata avea să înceapă lupta de neutralizare a teroriştilor, cu un exces de zel cel puţin la fel de pronunţat ca în evenimentele de pe 22 decembrie.



TVR, 22 decembrie 1989: Ion Iliescu şi Teodor Brateş, secundaţi de Mihai Ispas şi de Gelu Voican Voiculescu (fotografia din stânga), înfierau Securitatea din Sibiu, la scurt timp după ce pe ecranele televizoarelor rulau mesaje care alimentau ideea că securiştii sunt terorişti fără scrupule

Iliescu a întreţinut diversiunea de la Sibiu

Diversiunea a fost susţinută intens şi de anunţurile făcute la TVR. Crainicul Teodor Brateş a fost printre factorii de manipulare. Primul anunţ despre Sibiu a fost făcut în jurul orei 14.00. Brateş striga: „Am primit informaţii din Sibiu. Securitatea continuă să tragă în Armată! Trebuie să se acţioneze de urgenţă, nu avem nevoie de discuţii. Să intre Armata în acţiune, să apere poporul!". Brateş cerea intervenţia altor unităţi militare, care ar fi putut amplifica masacrul: „De la Sibiu ni se comunică acum că Armata nu mai are muniţie şi trupele de Securitate continuă să atace. Toate unităţile militare să se ducă să dea ajutor".

Decisivă a fost intrarea pe post a lui Ion Iliescu, în jurul orei 14.30: „Am vorbit la telefon acum 20 de minute cu generalul Stănculescu (...). La Sibiu era o situaţie încordată, unităţile Securităţii au atacat Unitatea Militară. (...) Apelăm la unităţile Securităţii şi la securişti, aşa cum s-a mai făcut apel de la acest microfon, să se trezească în acest ultim ceas, să se lepede de această clică ordinară de trădători ai patriei.

Aceştia (n.r. - clanul Ceauşescu) sunt trădătorii patriei! Nu Milea pe care l-a ucis!". În timp ce vorbea Ion Iliescu pe ecran apar diverse lozinci („Televiziunea Română, inima României noi!", „Luptă lucidă, calmă, fermă, până la victoria finală!"), ceea ce indică o regie pusă în slujba lui Iliescu.

Semnificativă este şi apariţia în studioul 4 a unui individ care s-a prezentat drept inginerul Coman, plecat din Sibiu: „Împiedicaţi Securitatea să nu mai tragă în Armată. Am vorbit cu anumiţi oameni ai mei, de acolo. Spune că s-au îmbrăcat în haine de MFA şi trag în MFA (n.r. - Ministerul Forţelor Armate). Toată apa e otrăvită! Copii, bătrâni, populaţia întreagă a judeţului Sibiu, nu consumaţi apă!".

În seara de 22 decembrie, Nicu Ceauşescu, bătut şi înjunghiat, a fost prezentat la TVR ca „pradă a Revoluţiei".
http://www.adevarul.ro/actualitate/sfarsitul_ceausestilor/Masacrul_de_la_Sibiu-diversiunea_perfecta_0_239976365.html
Memorat
  • Revo SB
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 934
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #672 : Aprilie 11, 2010, 09:19:48 »

Fostul bucătar al lui Nicuşor Ceauşescu: „Era un mare beţiv. Nu-i ajungea un kil' de whisky pe zi!"
Gălăţeanul Nicu Sârbu a fost o vreme bucătarul lui Nicuşor Ceauşescu şi povesteşte că juniorul clanului Ceauşescu avea dese escapade bahice şi sexuale.
Pe Nicu Sârbu l-am cunoscut la una din fabricile de preparate din carne din Galaţi. Este maistru mezelar şi îşi aminteşte cu plăcere de perioada cât a lucrat la Sibiu, la gospodăria judeţenei de partid.

„Dom'le, vă spun cu mâna pe inimă, mi-a plăcut acolo. Vreo trei luni am lucrat chiar pentru Nicuşor Ceauşescu. Am fost în echipa de bucătari care îi pregăteau masa. Nu pot să zic că era pretenţios la mâncare, dar nu puteai să-i pui în farfurie orice. Am fost de faţă când i-a aruncat farfuria în cap unui chelner, pe motiv că friptura era cam grasă", povesteşte Nicu Sârbu.

Despre aventurile bahice ale lui Nicuşor, gălăţeanul are amintiri foarte clare. „Frate, rupea ăsta cu băutura! Când se punea pe băut, era greu de oprit. Nu-i ajungea un kil' de whisky pe zi. De obicei bea singur. Lua sticla şi paharul şi rădea tot. Dar îmi amintesc şi de momente când veneau pe la el tot felul de prieteni. Dansau mâncau, petreceau. Nicuşor se făcea franjuri de fiecare dată", povesteşte fostul bucătar.

Nicu Sârbu îşi mai aminteşte că în anturajul lui Nicuşor se vânturau tot fel de vedete ale acelor vremuri. „Veneau la el tot fel de gagici care apăreau la televizor. Veneau şi la petreceri, cu mai multa lume, dar şi singurele. Din ce am înţeles eu, avea oameni pe care îi trimitea special să le convingă pe fete că daca îi intră în aşternut au şanse să promoveze", povesteşte Nicu Sârbu.
http://www.adevarul.ro/locale/galati/Fostul_bucatar_al_lui_Nicusor_Ceausescu-_-Era_un_mare_betiv-_Nu-i_ajungea_un_kil_de_whisky_pe_zi_0_239376153.html
Memorat
  • Revo SB
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 934
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #673 : Aprilie 11, 2010, 09:21:40 »

Sibiu 1989: războiul Armatei cu Internele
„Adevărul“ face lumină în complicatul dosar al evenimentelor din „oraşul lui Nicu Ceauşescu“. „Misterele Revoluţiei“ continuă cu o serie de articole despre cel mai zbuciumat oraş din decembrie 1989: la Sibiu s-au tras două milioane de gloanţe asupra a 170.000 de locuitori.

Alături de Timişoara şi de Bucureşti, Sibiul este unul din punctele-cheie ale Revoluţiei din decembrie 1989. Un oraş în care spontaneitatea protestelor din stradă, scenariile dinainte ticluite şi manipulările grosolane s-au unit într-un înfiorător dans al morţii şi al terorii.
Nu mai puţin de 99 de oameni şi-au pierdut viaţa în timpul Revoluţiei de la Sibiu, cel mai mare număr de morţi după Bucureşti! Acestora li se adaugă şi cei 272 de răniţi care mai caută încă răspunsuri pentru traumele suferite în urmă cu 20 de ani. Sibiu este oraşul cu cele mai multe victime raportat la numărul de locuitori.

Bilanţul sângeros al Revoluţiei sibiene nu a fost însă o întâmplare. Oraşul din sudul Transilvaniei nu putea lipsi din scenariul evenimentelor din decembrie '89, în primul rând din cauza prezenţei lui Nicu Ceauşescu. Instalat în 1987 în funcţia de prim-secretar al Comitetului Judeţean de partid din Sibiu, fiul cel mic al cuplului dictatorial trebuia neutralizat şi pus într-o lumină cât mai negativă.

„Să plece tăticu', vrem să vină Nicu!"

Despre mezinul familiei Ceauşescu se spunea că urmează să preia ştafeta puterii din mâinile părinţilor, iar popularitatea de care se bucura în Sibiu crea premisa unei posibile piedici în calea răsturnării regimului. De altfel, la 21 decembrie, una din scandările mulţimii care manifesta pe străzile Sibiului a fost: „Să plece tăticu', vrem să vină Nicu!".

Tocmai de aceea, la Sibiu era nevoie de cât mai multe victime şi de cât mai multe diversiuni pentru a alimenta existenţa „securiştilor-terorişti" care omoară oameni nevinovaţi şi acţionează împotriva Revoluţiei din ordinul clanului Ceauşescu. Manipulările lansate prin intermediul Televiziunii au declanşat haosul. „Nicu Ceauşescu a luat ostatici copii", „Toată apa din Sibiu este otrăvită", „Securitatea trage în Armată" - sunt numai câteva din zvonurile aruncate în eter de Teodor Brateş şi clica de diversionişti de la TVR. Haosul a produs victime, iar victimele cereau vinovaţi.

Cum să creezi un inamic care nu există

Nicu Ceauşescu şi şapte lucrători de la Ministerul de Interne au fost trimişi în judecată sub acuzaţia de genocid sau complicitate la genocid şi condamnaţi în mare grabă la închisoare. „Prinţul" moştenitor al clanului Ceauşescu fusese scos din joc. Cu preţul a 99 morţi, 272 de răniţi şi un număr nedeterminat de oameni traumatizaţi pentru tot restul vieţii.

O privire aruncată asupra Revoluţiei de la Sibiu poate fi suficientă pentru creionarea unei imagini de ansamblu asupra evenimentelor din decembrie '89. Sibiul este locul unde a fost cel mai bine pusă în aplicare marea diversiune a Revoluţiei române: un război între Securitatea fidelă regimului Ceauşescu şi Armata pusă în slujba poporului dornic de libertate.

Poziţionate perfect pentru declanşarea unei astfel de diversiuni, Unitatea Militară 01512 şi clădirile Miliţiei şi Securităţii erau, la fel ca şi astăzi, despărţite de o stradă îngustă.

Aflate faţă în faţă, Armata şi instituţiile Ministerului de Interne din Sibiu au căzut în capcana întinsă de indivizii misterioşi îmbrăcaţi în combinezoane negre, poziţionaţi pe clădirile din jur. Conform mai multor mărturii, la 22 decembrie 1989, aceştia au deschis focul asupra cordonului de militari aflat în faţa unităţii 01512, omorând un soldat. Capii Armatei (unitatea era condusă de locotenent-colonelul Aurel Dragomir) au interpretat această acţiune ca pe un atac venit din clădirile Securităţii şi Miliţiei, aflate vizavi, şi au acţionat cu un zel greu de înţeles. Militarii au asediat Miliţia şi Securitatea cu tot armamentul din dotare şi nu s-au lăsat până ce n-au transformat clădirile „inamicilor" în nişte ruine fumegânde.

În mijlocul acestui conflict au căzut şi manifestanţii aflaţi în stradă, dintre care unii pătrunseseră în sediile Ministerului de Interne înainte de începerea focului. 43 de oameni şi-au pierdut viaţa în urma acestei diversiuni din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Suţinută şi de la microfoanele Televiziunii Române Libere, manipularea a fost atât de bine întreţinută, încât mult timp după Revoluţie s-a crezut că „securiştii-terorişti" atacaseră Armata, care n-a făcut decât să riposteze.

Duşmanii, faţă în faţă

Poziţionate perfect pentru declanşarea unei diversiuni, Unitatea Militară 01512 şi clădirile Miliţiei şi Securităţii erau, la fel ca şi astăzi, despărţite de o stradă îngustă. Instituţiile Ministerului de Interne au fost mitraliate de trupe din Ministerul Apărării. În urma asaltului, sediile Miliţiei şi Securităţii au ajuns nişte ruine.

Dosar complet



Aurel Dragomir, personajul-cheie al Revoluţiei de la Sibiu

Ziarul „Adevărul" a realizat o investigaţie minuţioasă asupra Revoluţiei de la Sibiu, demers ale cărui rezultate le veţi putea afla în articolele publicate pe parcursul acestei săptămâni. Reporterii „Adevărul" au vorbit cu zeci de persoane direct implicate în evenimentele din decembrie 1989: victime, martori, presupuşi vinovaţi.

În episoadele următoare ale serialului „Misterele Revoluţiei" veţi afla cine a tras la 21 decembrie în Piaţa Republicii asupra manifestanţilor, cum s-a ajuns la măcelul dintre Armată şi cadrele din Ministerul de Interne şi ce drame ascunde isteria „teroriştilor" care, în urmă cu 20 de ani, luase o amploare incredibilă în oraşul din sudul Transilvaniei.

De asemenea, în zilele următoare vom publica un interviu amplu cu Aurel Dragomir, fostul comandant al garnizoanei Sibiu, considerat de mulţi drept principalul vinovat pentru haosul care a dominat oraşul în zilele Revoluţiei.

Veţi mai putea citi mărturiile oamenilor nevinovaţi arestaţi pentru terorism, ale celor împuşcaţi din elicoptere şi ale sibienilor cărora Armata le-a transformat casele în ruine sub argumentul că ar ascunde forţe contrarevoluţionare.

Cronologia unui măcel aşteptat cu „glonţ pe ţeavă"

Primele mişcări revoluţionare din Sibiu au avut loc la 21 decembrie 1989. În dimineaţa acelei zile, în jurul orei 8.30, câteva zeci de persoane, în mare parte muncitori de la întreprinderile din oraş, s-au strâns în Piaţa Republicii şi au început să strige lozinci împotriva regimului Ceauşescu. Câţiva manifestanţi au spart geamurile unei librării din zona centrală a oraşului şi au dat foc cărţilor care îl aveau pe Nicolae Ceauşescu pe copertă.

Pentru reprimarea demonstranţilor, în Piaţa Republicii este trimisă formaţiunea „Scutul", o grupă specială a Miliţiei, care arestează câţiva manifestanţi şi are parte de o ripostă hotărâtă a oamenilor din piaţă. Aceştia reuşesc să răstoarne o maşină ARO a Miliţiei, după care o incendiază chiar în mijlocul Pieţei.

În urma acestor incidente, locotenent-colonelul Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu, a trimis în Piaţa Republicii un detaşament de elevi ai şcolii militare „Nicolae Bălcescu", sub comanda locotenent-colonelului Milan Irimescu. Înarmaţi cu pistoale-mitralieră şi muniţie de război, militarii au primit ordin să execute foc de avertisment deoarece o parte dintre manifestanţi deveniseră turbulenţi. Este unul din momentele controversate ale Revoluţiei din Sibiu, întrucât, deşi toate mărturiile afirmă că soldaţii au executat foc în plan vertical, mai mulţi manifestanţi sunt atinşi de gloanţe. Doi oameni sunt ucişi, iar alţi patru sunt răniţi prin împuşcare.

Ura faţă de miliţieni şi securişti



Nicu Ceauşescu a fost mult mai iubit decât părinţii săi  Foto: Agerpres

După consumarea incidentelor din piaţă, manifestanţii se împart în mai multe grupuri care străbat străzile Sibiului şi scandează lozinci anti-Ceauşescu. Mulţi dintre demonstranţi ajung în faţa Miliţiei, unde cer eliberarea arestaţilor, fără să ştie că reţinuţii din cursul dimineţii fuseseră deja eliberaţi. Se formează un grup de revoluţionari care sunt introduşi în sediul Miliţiei pentru a se convinge că nu există nicio persoană arestată.

Spre seară, în faţa instituţiilor care aparţineau de Ministerul de Interne îşi face apariţia şi un grup de demonstranţi aflaţi în stare de ebrietate, printre care erau mai mulţi infractori de drept comun. Aceştia devin foarte agresivi şi, după ce distrug mai multe maşini parcate în zonă, forţează intrarea în sediul Miliţiei. Miliţienii execută foc de avertisment. Sunt rănite câteva persoane, mulţimea se dispersează, iar apele se liniştesc pentru moment.

Tot în seara zilei de 21 decembrie, în Cisnădie, un mic oraş situat la 10 kilometri sud de Sibiu, un grup de manifestanţi extrem de violenţi incendiază sediul Primăriei şi atacă sediul Miliţiei, spărgând porţile de fier ale instituţiei cu ajutorul unui tractor. Miliţienii aflaţi în sediu deschid focul, după care, neputând să-i potolească pe demonstranţi, părăsesc clădirea pe o uşă din spate şi se refugiază la unitatea militară din localitate. Deşi miliţienii susţin că au tras doar foc de avertisment şi la picioare, şi la Cisnădie se înregistrează doi morţi şi zece răniţi.

Gloanţe şi panică

La 22 decembrie, sibienii revin în stradă cu şi mai multă determinare şi dorinţă de libertate. 30.000 de oameni se strâng în faţa Casei de Cultură, unde se instalează o staţie de amplificare cu microfon de unde iau cuvântul câţiva manifestanţi. Se dă citire unui comunicat revoluţionar alcătuit de preotul Nicolae Streza şi se constituie Forumul Democratic al Judeţului Sibiu.

În acelaşi timp, alte câteva mii de oameni se adună în faţa Miliţiei, unde, la un moment dat, manifestanţii forţează din nou pătrunderea în sediu. În jurul orei 12.00 se deschide focul atât în faţa Casei de Cultură, cât şi în faţa Miliţiei, de către persoane necunoscute aflate pe clădirile din jur.

Mulţimea din faţa Casei de Cultură este dispersată. Cuprinşi de panică, oamenii se răspândesc, căutând adăpost. De notat că focurile au fost trase mai mult pentru a crea panică, nicio persoană din marea de oameni aflată în faţa Casei de Cultură nefiind ucisă. În faţa Miliţiei, primele focuri îl rănesc mortal pe soldatul Dan Miţiţi de la Unitatea Militară 01512.

Armată se consideră atacată de Miliţie şi Securitate şi deschide focul asupra clădirilor de vizavi, în care se aflau cele două instituţii. Se declanşează un adevărat măcel în care îşi pierd viaţa cinci cadre militare şi 25 de cadre din Ministerul de Interne. Demonstranţii sunt prinşi la mijloc în conflictul dintre cele două instituţii, înregistrându-se 13 victime în rândul civililor.

Vânătoarea de bestii teroriste

Influenţată în mod decisiv şi de manipulările transmise prin intermediul Televiziunii, opinia generală asupra nebuniei create în faţa UM 01512 şi a instituţiilor Ministerului de Interne mergea într-o singură direcţie: securiştii şi miliţienii s-au transformat în terorişti cuprinşi de disperare care ucid fără scrupule şi se ascund în diverse puncte strategice, de unde trag în populaţie. Sub impactul acestei percepţii, Armata şi populaţia se lansează într-o adevărată vânătoare de terorişti care degenerează într-un haos cu consecinţe tragice.

Toţi sibienii care lucrau în Ministerul de Interne, de la ofiţeri la femeile de serviciu, sunt consideraţi terorişti. Cuprinşi de spaimă, mulţi dintre aceştia se predau de bunăvoie la UM 01512, în timp ce alţii sunt capturaţi prin oraş de către mulţime, alături de civili nevinovaţi care sunt consideraţi suspecţi de terorism şi predaţi Unităţii Militare comandate de Aurel Dragomir. La UM 01512 se strâng aproximativ 600 de persoane suspecte de terorism, cadre MI şi civili, şi sunt ţinute în bazinul de înot al unităţii, care fusese golit de apă. Ulterior, suspecţii de la bazin au fost anchetaţi de o comisie trimisă de la Bucureşti.

În goana după presupuşii terorişti, forţele armate din Sibiu au tras, între 21 şi 28 decembrie, aproximativ două milioane de gloanţe de toate tipurile. Zeci de clădiri din oraş au fost distruse pe motiv că ar ascunde terorişti, în unele dintre ele executându-se foc cu armament greu.

Deasupra Sibiului s-au ridicat inclusiv elicoptere din care s-au tras rachete şi rafale de mitralieră în diferite clădiri, rănind mai mulţi civili.
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Sibiu_1989-_razboiul_Armatei_cu_Internele_0_238176452.html
Memorat
  • Revo SB
  • Hero Member
  • *****
  • Deconectat Deconectat
  • Mesaje: 934
  • Vezi Profilul
Răspuns: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Răspunde #674 : Aprilie 11, 2010, 09:24:15 »

VIDEO „Teroriştii“, vânaţi de elicopterele Armatei Române
În zilele Revoluţiei de la Sibiu, muncitorul Nicolae Crăcea a fost atacat de aviaţia militară în timp ce mergea pe stradă. La Revoluţia din decembrie 1989, Sibiul a semănat cu un câmp de luptă. Căzută în capcana diversiunii teroriste, Armata a pus în funcţiune toate mijloacele din dotare.

Desfăşurarea de forţe a garnizoanei Sibiu a fost încununată de intervenţia a 12 elicoptere, echipate cu mitraliere de luptă şi proiectile reactive nedirijate (PRND)! Elicopterele s-au ridicat la solicitarea lui Aurel Dragomir, comandantul Unităţii Militare 01512 şi al garnizoanei Sibiu.

El i-a cerut lui Nicolae Dochinoiu, comandantul Regimentului de Elicoptere din acelaşi oraş, să pună în funcţiune câteva aparate de zbor pentru cercetarea spaţiului aerian. Acestea au survolat oraşul de pe Cibin în 23 şi în 24 decembrie 1989.
Intervenţia elicopterelor a fost o decizie hazardată. S-a executat foc asupra clădirilor şi asupra civililor!
Casa lui Nicolae Sterpu, asa cum arata ea dupa macelul de la Sibiu

Atacat cu grenade

În 1989 Nicolae Crăcea avea 40 de ani şi era muncitor la fabrica de covoare. La 23 decembrie, în jurul prânzului, mergea pe Calea Dumbrăvii împreună cu o femeie cu care intrase în vorbă pe stradă. „Când să traversez trecerea de pietoni spre Cimitirul Municipal, am văzut un elicopter zburând cam la înălţimea unui stâlp de telegraf. Imediat au început să «sfârâie» gloanţele pe asfalt în jurul nostru", ne povesteşte Nicolae Crăcea, în prezent pensionar.

Sibianul nu înţelege de ce Armata care ar fi trebuit să îl apere a îndreptat mitralierele spre el. „În elicoptere erau militari, i-am văzut clar. Femeia care era cu mine a început să ţipe. Am împins-o la pământ şi s-a adăpostit sub copertina porţii de la cimitir. Spre mine au aruncat şi cu o grenadă din elicopter. Am auzit o bubuitură mare şi m-am prăbuşit la pământ. Când m-am ridicat, aveam ruptă toată carnea de pe picioare. Femeia aceea s-a dus să cheme ajutor. După 15 minute au venit şi m-au luat cu un autobuz de la ITS (Întreprinderea de Transport Sibiu). Când să mă urce în el, s-a întors elicopterul din cimitir, trăsese pe acolo, prin cripte. Au început să tragă şi deasupra autobuzului, dar n-a mai rănit pe nimeni", îşi aminteşte Nicolae Crăcea.

Sibianul a avut nevoie de trei operaţii complicate în Italia pentru a scăpa cu viaţă. A rămas cu o invaliditate de gradul trei şi cu multe semne de întrebare. „Nimeni n-a fost pedepsit pentru acest incident. Am dat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, dar cred că procesul va fi clasat. La una dintre înfăţişări, reprezentantul MApN mi-a zis că de ce n-am luat numărul elicopterului! Mă judec de 8 ani cu ei, dar degeaba. Au tergiversat lucrurile, n-au chemat niciun martor la audieri. Nu vreau daune, vreau doar o explicaţie. De la 40 de ani n-am mai fost om! Nu pot să mă duc la mare sau într-un ştrand pentru că picioarele mele arată îngrozitor", se destăinuie pensionarul sibian.

Dragomir şi Dochinoiu se acuză reciproc

În stenogramele convorbirilor dintre echipajele elicopterelor şi punctul de comandă este descrisă misiunea executată în Cimitirul Municipal, dar lipseşte partea în care s-a deschis focul asupra muncitorului
sibian.

Aflaţi la originea deciziei de a ridica elicopterele de la sol, Aurel Dragomir şi Nicolae Dochinoiu aruncă vina unul asupra celuilalt. „În dimineaţa de 23 decembrie 1989, locotenent-colonelul Aurel Dragomir mi-a solicitat ca 6 elicoptere să survoleze spaţiul aerian şi platformele blocurilor din municipiul Sibiu, lucru pe care l-am executat", spune Dochinoiu într-una din declaraţiile oferite procuraturii în Dosarul Sibiu.

Aurel Dragomir nu se consideră vinovat pentru ravagiile făcute de elicoptere: „Eu am solicitat cercetarea spaţiului aerian, nu le-am spus să tragă în oameni. Nu am dat ordin, am solicitat. Cei de la elicoptere puteau să nu ridice aparatele de zbor dacă aşa considerau".

"Spre mine au aruncat şi cu o grenadă din elicopter. Am auzit o bubuitură şi m-am prăbuşit la pământ."
Nicolae Crăcea
revoluţionar

Vecinii Armatei, inamici de conjunctură

Casa pensionarului sibian Nicolae Sterpu păstrează şi azi urmele gloanţelor de la Revoluţie  Foto: Ana Poenariu
După încheierea evenimentelor din decembrie 1989, Sibiul arăta ca un oraş mutilat. Pe lângă pierderile de vieţi omeneşti (99 de persoane au murit în timpul Revoluţiei de la Sibiu) şi pe lângă traumele celor rămaşi în viaţă, în oraşul transilvănean au fost distruse zeci de clădiri în care se presupunea că s-ar ascunde terorişti. Armata a tras în mod susţinut asupra unor sedii de instituţii, hoteluri şi case de locuinţe.

Unele au fost ciuruite doar cu mitraliera, în altele s-a tras cu AG-ul (aruncător de grenade) şi cu proiectile aflate în dotarea elicopterelor.   
Nicolae Sterpu (85 de ani) locuieşte, la fel ca acum 20 de ani, într-o casă de pe strada Ştefan cel Mare din Sibiu, vizavi de Unitatea Militară 01512, comandată în timpul Revoluţiei de locotenent-colonelul Aurel Dragomir. A fost unul dintre zecile de sibieni cărora Armata le-a ciuruit casele.

„Cel mai mult s-a tras în seara de 22 decembrie. Aşa, din senin, au început să tragă din curtea unităţii în casa noastră. Au intrat cartuşele prin geam, unul a fost aproape să o omoare pe nevastă-mea. A lovit în perete, la o palmă distanţă de ea. Mobila toată a fost ciuruită de gloanţe, cărţile din bibliotecă, inclusiv Biblia. Ne-am speriat, vă daţi seama! Am mers şi ne-am adăpostit la subsolul clădirii, iar când ne-am întors dimineaţa luaseră foc mai multe lucruri din casă", ne povesteşte Nicolae Sterpu. 

Bani de mobilă

Pensionarul sibian nu înţelege nici astăzi cum a ajuns Armata să tragă asupra locuinţei sale: „Au zis că am fost suspecţi, că am fi ascuns terorişti prin pod. Dar la noi în pod nu a fost nimeni. La 24 decembrie au venit şi militarii şi au căutat, dar n-au găsit nimic".

Aurel Dragomir, actualmente colonel în rezervă, spune că în noaptea de 22 spre 23 decembrie s-a tras din toate părţile asupra unităţii militare pe care o comanda şi că era greu să identifice în acele momente care erau exact casele din care se executa foc. „Erau şi momente de acalmie, câteva minute. După care începea să se tragă din toate direcţiile. Cadrele şi elevii ripostau. În nebunia aia nu aveai timp să te duci la fiecare clădire şi să o iei cu asalt ca să vezi dacă ascunde sau nu terorişti. Plus că era foarte periculos", se justifică Dragomir.

La 20 de ani de la Revoluţie, casa lui Nicolae Sterpu păstrează încă urmele gloanţelor pe care Armata le-a tras cu un exces de zel greu de justificat. „Nu am avut bani să renovez şi să astup găurile gloanţelor. Primăria mi-a renovat în interior şi atât. Mi-au dat despăgubiri 32.000 de lei. Am cumpărat mobilă cu ei, că îmi distruseseră şi mobilă şi tot. Nu mi-a dat nimeni nicio explicaţie pentru ce s-a întâmplat. Pe militari nu-i condamn. Probabil au fost şi ei derutaţi, că şi eu am fost militar şi ştiu ce înseamnă", declară sibianul de 85 de ani.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Teroristii-vanati_de_elicopterele_Armatei_Romane_0_241176302.html
Memorat
Pagini: 1 ... 43 44 [45] 46 47 ... 104
Schimbă forumul: